Mai gândeşte-te, Merkozy!
0Probabil că Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy încep să se plictisescă unul de compania celuilalt.
Cu siguranţă, tabloul familiar al celor doi ţinând conferinţe de presă comune începe să creeze, dacă nu chiar dispreţ, atunci frustrare acută. Deoarece, în ciuda summiturilor pe care le ţin aproape constant, cei doi lideri nu par mai aproape de a accepta realitatea a ceea ce se întâmplă în eurozonă sau de a lua măsurile necesare pentru a o salva.
Întâlnirea de luni dintre cancelarul german şi preşedintele francez a avut loc pentru a stabili detaliile „pactului fiscal", în privinţa căruia liderii europeni au căzut de acord la ultimul summit, şi pentru ca cei doi lideri să se asigure că cele două mari state ale Europei rămân unite în efortul lor de a promova acest pact împotriva oricăror obiecţii ale ţărilor vecine.
Totuşi, aşa cum am arătat înainte, măsurile colective de austeritate pe care acest pact le impune nu vor face nimic pentru salvarea euro - nu fac decât să garanteze recesiunea. Ajutorul mascat oferit de Banca Centrală Europeană sistemului bancar al Continentului ar putea reuşi să stăvilească un dezastru total, dar problema esenţială identificată de David Cameron rămâne: statele din sudul Europei prinse în plasa ratei de schimb a euro nu vor putea niciodată deveni competitive faţă de Germania, cel puţin nu fără transferuri fiscale colosale.
În loc să abordeze această problemă, Merkel şi Sarkozy preferă să se concentreze pe efortul de a promova o taxă pe tranzacţii financiare, ca pedeapsă pentru speculanţii iresponsabili, care nu sunt supuşi niciunor reguli, şi pe care-i acuză pentru problemele eurozonei.
Această măsură ar putea mulţumi alegătorii din Germania şi Franţa înaintea scrutinelor care urmează în aceste ţări, dar este „analfabetă" din punct de vedere economic. O asemenea taxă ar devasta industria de servicii a Europei şi ar strânge numai o fracţiune din totalul de care ar fi nevoie pentru a salva euro. Europa are nevoie de mai puţine summituri şi de o gândire mai clară.