Libia: partajare după modelul Sudanului?
0Ce urmează dacă blocajul din teatrul libian nu poate fi depăşit? Şi dacă, din motive diferite, actorii implicaţi sunt constrânşi să accepte actuala stare de fapt: Gaddafi - pentru că îi convine, rebelii - din neputinţă, iar NATO - din lipsa consensului de a continua cu o versiune terestră? Ei bine, Sudanul ar putea fi un model.
Tot mai mulţi observatori ai campaniei libiene par să vadă o scindare de facto a Libiei între partea de vest controlată de forţele loiale lui Gaddafi şi estul rebel protejat de umbrela aeriană occidentală. „Libia se scindează, de facto, de-a lungul unei linii care coincide cu graniţa de acum 1700 de ani, dintre Imperiul Roman de Răsărit şi Imperiul Roman de Apus, frontieră care despărţea provincia Tripolitiania de Cyrenaica. Este clar că rebelii au susţinere masivă în estul Libiei. În mod similar, Gaddafi pare să se bucure de un sprijin autentic în Tripoli şi Sirte”, declara pentru FP România, profesorul Anatol Lieven de la universitatea londoneză King’s College.
Cam acelaşi lucru concluziona şi venerabilul om de stat James Baker în emisiunea realizată de Fareed Zakaria pentru CNN: „Coreea a fost o remiză. Vietnamul a fost o remiză. Dar dacă şi Libia sfârşeste prin a fi o remiză, atunci mă intreb: OK, i-am protejat pe civilii din estul Libiei dar este mai bine să avem acolo două state? Nu pot să răspund la întrebarea asta. Nu ştiu.”
Libia de Vest + Libia de Est = Libia
Pe aceleaşi coordonate ale dezbaterii, un influent politician rus, Mihail Margelov propune în cazul libian o reţetă care a mai funcţionat: partajarea negociată a Sudanului între Nord şi Sud. „Forţele coaliţiei şi comunitatea globală ar trebui să se uite la succesul aranjamentului de pace din Sudan ca exemplu pentru Libia. Nordul şi Sudul Sudanului rămân regiuni paşnice şi relativ liniştite până astăzi”, spune Mihail Margelov (şeful comisiei de relaţii externe din Camera Superioară a Parlamentului rus şi trimis special al Kremlinului pentru Sudan între 2008 şi martie 2011), într-un articol pentru Moscow Times. După o succesiune de războaie civile sângeroase, sub medierea comunităţii internaţionale, Nordul şi Sudul au ajuns, finalmente, la un aranjament de pace. Sub supravegherea comunităţii internaţionale, în ianuarie 2011, un referendum a fost organizat în Sud în urma căruia o majoritate covârşitoare a populaţiei locale s-a pronunţat pentru desprinderea de Khartoum. Din iulie 2011, se aşteaptă crearea unui stat independent al Sudanului de Sud. Presupunând că un eventual guvern rebel ar fi instalat la Tripoli, Margelov crede că o eventuală împărţire a petrolului între triburi este puţin sustenabilă. Imposibilitatea creionării unui consens, ar putea arunca ţara într-un război tribal endemic. În acel caz „noua Libie ar fi la fel de nocivă, dacă nu mai nocivă decât Libia lui Gaddafi”, avertizează Margelov.