„Lacului scheletelor” din Himalaya rămâne un mister. În acest loc, sute de oameni au murit de-a lungul secolelor, din motive necunoscute

„Lacul scheletelor” din munţii Himalaya rămâne un mister, chiar şi după 80 de ani de studii, în ciuda progreselor revoluţionare făcute în ultimii ani în înţelegerea istoriei omenirii.

Lacul Roopkund este situat la 5.029 de metri altitudine, în nordul Indiei, statul Uttarakhand, în inima munţilor Himalaya. Lacul are doar 40 de metri diametru. La prima vedere, nimic nu-l deosebeşte de celelalte lacuri montane ale regiunii. Totuşi, de zeci de ani acest loc îi intrigă pe cercetători, conform Digi24. 

Un pădurar indian a găsit, în 1942, între 300 şi 800 de schelete umane în şi în jurul lacului Roopkund. La sfârşitul anilor 1950, descoperirea macabră a fost anunţată publicului, creând un mare interes şi declanşând mai multe investigaţii care continuă şi în prezent.

Iniţial, s-a crezut că scheletele ar aparţine soldaţilor japonezi sau comercianţilor tibetani de pe Drumul Mătăsii care au murit fie din cauza unei epidemii, fie din cauza frigului. Dar după analiza criminalistică făcută 2004, a apărut o nouă teorie: un grup de pelerini indieni, atât bărbaţi, cât şi femei, ajutaţi de hamali locali din regiune, au fost loviţi de o grindină uriaşă în Roopkund în secolul al IX-lea. Teoria se baza pe leziunile găsite pe câteva cranii.

Misterul „lacului scheletelor” a adus Roopkund în atenţia turiştilor, iar companiile de turism au organizat aici mai multe excursii. Acest lucru a făcut însă mai dificilă cercetarea „lacului scheletelor”.

În 2010 a fost secvenţiat primul genom uman antic, revoluţionând rapid modul în care ne studiem trecutul. Prin urmare, misterul de la Roopkund a fost din nou readus în atenţie. 38 de eşantioane de os au fost trimise la 16 laboratoare din întreaga lume pentru analize genomice şi biomoleculare. 

Noile dovezi, publicate în 2019, indică prezenţa unor grupuri de origine non-indiană în lacul Roopkund. 

„Rămân întrebări cu privire la grupul de indivizi care se potrivesc cel mai bine cu oamenii moderni din estul Mediteranei - în ceea ce priveşte motivele pentru care au vizitat Roopkund şi dacă erau călători europeni sau localnici cu ascendenţă est-mediteraneană. Sau dacă există alte situri în regiune cu astfel de acumulări de rămăşiţe uman”, a spus Ayushi Nayak, de la InstitutulMax Planck, conform aceleaşi surse. 

De-a lungul anilor, scheletele din situl care nu este deloc conservat, au fost mutate de călători şi chiar luate acasă ca suveniruri, ceea ce reprezintă o provocare pentru găsirea unui răspuns corect, în ciuda progreselor ştiinţei. Şi rămâne o întrebare importantă: dacă o analiză a doar 38 de eşantioane a dus la surprize atât de mari, ce s-ar întâmpla dacă ar fi analizate toate?