La ce bun să spui poveşti – de pildă, pentru a conduce

Scurtă discuţie cu Leigh Hafrey, unul dintre "povestaşii" invitaţi anul acesta de revista "Decât o Revistă" la Bucureşti. De patru ani, DoR nu doar că spune un teanc de poveşti în fiecare ediţie, dar atrage jurnalişti, scriitori, artişti, activişti sau antreprenori români la conferinţele The Power of Storytelling, ca să înveţe de la maeştri internaţionali cum să folosească naraţiunea în activitatea lor.

Ediţia din acest an a conferinţelor Power of Storytelling are loc pe 17-18 octombrie – iar FP România este partener media. 

PoS: Cum poate fi povestitul folosit ca un instrument de leadership? Aveţi exemple în acest sens?

Leigh Hafrey: Povestitul asigură o logică narativă pentru evenimente din trecut, din prezent şi din viitor. Prezentările lucrează, prin definiţie, cu principiile povestirilor: intrigă, amplasare, personaje, conflict şi deznodământ. Unii o fac mai bine decât alţii, iar acei indivizi ajung în poziţii de conducere în parte chiar prin abilitatea lor de povestitori. Să ne gândim la Gandhi, Martin Luther King, Jr., Aung San Suu Kyi, Muhammad Yunus şi Vaclav Havel. Havel exemplifică, de asemenea, felul în care figurile antagonice pot să îşi transforme perspectivele divergente în poziţii de autoritate instituţională, ca povestitori şi preşedinţi, monarhi, şefi de corporaţie, judecători, lideri sindicali.

De ce este important ca un bun lider să fie şi un bun povestitor?

Un bun lider ştie că o “poveste bună” este, câteodată, o minciună. O înţelegere profundă a ingredientelor poveştii, fie instinctivă, fie conştientă, îi permite liderului bun să se recalibreze, să îşi găsească calea spre o poveste care reflectă propriile ei raţiuni, şi să transfere puterea interpretării şi a descoperirii către audienţă. 

Care sunt calităţile necesare pentru a fi un bun povestitor?

Pentru început, un bun povestitor trebuie să ştie să asculte. El sau ea absoarbe poveşti de la alţi oameni sau din mediul înconjurător şi le prezintă audienţei ca observaţii din şi despre lume. Ascultatul ajută, de asemenea, la a decide ce poveste va fi mai eficientă în anumite circumstanţe şi modelează experienţa vorbirii. De asemenea, o pasiune pentru a împărtăşi lucruri: un bun povestitor vrea să comunice o experienţă pentru că ea conţine un adevăr pe care ni-l dorim cu toţii, dar nu înţelegem cum îl putem atinge. În final, dragostea pentru mijloace – cuvinte, muzică, imagine – este motorul celor mai bune acte de povestire. 

Cum vă ajută poveştile în predare? 

Predau adesea poveşti şi arta povestitului în cursurile mele despre comunicare, etică şi leadership. Aproape toată activitatea mea de predare depinde de o discuţie moderată, mai degrabă decât de lectură, şi invit studenţii să îşi spună poveştile ca mod de a-şi ilustra perspectivele. Îmi propun, de asemenea, prin predare, să scot la suprafaţă o poveste în fiecare student al meu, încercând să îi ajut să se audă pe ei înşişi şi unii pe alţii pe parcursul câtorva zile sau al unui semestru, ca să poată să se înţeleagă pe ei înşişi mai bine.

Puteţi recomanda publicului dumneavoastră 3-4 cărţi utile sau articole despre leadership?

Vaclav Havel, Summer Meditations

James McGregor Burns, Leadership

William Deresiewicz, Solitude and Leadership

Niccolo Machiavelli, The Prince 

Virginia Woolf, Three Guineas

Stephen Frears, The Queen - film

Stacy Peralta, Riding Giants - film

T.H. White, The Once and Future King

Leigh Hafrey este lector la MIT Sloan School of Management, unde predă cursuri de comunicare, etică şi leadership.