Israelul rămâne fără interceptori în timp ce Iranul lansează rachete hipersonice

Pe fondul unei escaladări fără precedent a conflictului cu Iranul, Israelul se confruntă cu o vulnerabilitate strategică gravă: stocurile de interceptori ai sistemului de apărare antirachetă Arrow sunt pe cale să se epuizeze. Informația, publicată de The Wall Street Journal și confirmată de un oficial american de rang înalt, vine în momentul în care Iranul anunță lansarea unor rachete hipersonice de tip Fattah-1 împotriva teritoriului israelian.

Este pentru prima dată când Teheranul confirmă oficial utilizarea unui astfel de armament în cadrul unei operațiuni reale de luptă — armament care, din punct de vedere tehnic, pune la grea încercare chiar și cele mai performante sisteme de apărare. Rachetele hipersonice zboară cu viteze de peste Mach 5 (de cinci ori viteza sunetului) și pot efectua manevre imprevizibile în timpul traiectoriei, ceea ce le face aproape imposibil de interceptat.

Un sistem vulnerabilizat într-un moment critic

Sistemul Arrow, dezvoltat în cooperare cu Statele Unite, reprezintă nivelul superior al arhitecturii defensive israeliene, completând sistemele David’s Sling și Iron Dome. Arrow 2 este conceput pentru a intercepta rachete balistice în straturile superioare ale atmosferei, iar Arrow 3 poate neutraliza amenințări încă din spațiu. Ambele folosesc tehnologia „hit-to-kill” — distrugerea prin impact direct.

În ultimele zile însă, sub intensitatea barajelor de rachete lansate de Iran, resursele de interceptori au fost rapid consumate. Producția este limitată, iar rezervele nu pot fi reconstituite imediat. Potrivit sursei americane citate de WSJ, Washingtonul era conștient de această vulnerabilitate de luni bune și a desfășurat deja resurse suplimentare — terestre, navale și aeriene — în regiune. Totuși, nu este clar câți interceptori mai sunt disponibili și nici când vor putea fi livrate noi unități.

O escaladare controlată sau începutul unei conflagrații regionale?

Iranul a anunțat că a vizat Tel Aviv cu rachetele hipersonice Fattah-1, susținând că „adăposturile s-au zguduit” sub impact. În paralel, un roi de drone de atac a fost lansat spre teritorii israeliene, complicând și mai mult apărarea aeriană. Armata israeliană a reacționat prompt, atacând fabrici de armament și o instalație de îmbogățire a uraniului în Iran, după ce a emis avertismente pentru evacuarea civililor.

Deși bilanțul uman rămâne limitat, caracterul tehnologic al atacurilor marchează un salt calitativ în conflict — unul care redefinește frontul și expune limitele actuale ale apărării convenționale. Două drone iraniene au fost doborâte deasupra Mării Moarte, semn că presiunea este continuă.

Poziția Statelor Unite și dilema intervenției

În acest context, președintele Donald Trump a reiterat sprijinul ferm pentru Israel, însă surse oficiale americane au precizat că o intervenție militară directă rămâne, deocamdată, „în analiză”. Totuși, grupul de luptă al portavionului USS Nimitz a fost deja trimis în regiune, iar Consiliul Național de Securitate a fost convocat pentru a evalua opțiunile disponibile.

Tensiunea a fost amplificată și de declarația Iranului privind lovirea unui presupus sediu Mossad din interiorul Israelului — acuzație care, dacă se confirmă, ar putea schimba complet natura războiului.

Ce urmează: război de uzură sau detensionare?

Într-un interviu pentru Newsweek, colonelul american în rezervă Seth Krummrich, în prezent vicepreședinte al Global Guardian, a avertizat că, dacă Israelul nu va obține efectele militare dorite, își va extinde țintele asupra infrastructurii guvernamentale și a instalațiilor petroliere iraniene, pentru a forța regimul de la Teheran să revină la masa negocierilor. De cealaltă parte, Iranul pare hotărât să continue atacurile balistice, mizând pe epuizarea resurselor de apărare israeliene.

Într-o regiune deja fragilă, capacitatea Israelului de a-și reface rapid stocurile de interceptori poate determina nu doar cursul confruntării actuale, ci și stabilitatea regională pe termen mediu. Intervenția SUA — fie sub forma unui sprijin logistic extins, fie ca parte activă într-un conflict mai larg — depinde, în mare măsură, de cât de mult timp mai poate rezista Israelul sub această presiune.