Invadatorii spaţiului
0De câteva decenii, America e pierdută în spaţiu. De la Misiunea Apollo pe Lună, americanii s-au tot întrebat ce urmează.
Răspunsurile nu au reuşit să stimuleze imaginaţia. Avem o rachetă spaţială care nu e decât un transportor către orbită. O staţie spaţială internaţională care e o pacoste financiară. O altă misiune pe Lună? Am mai făcut asta. Marte? Nu în timpul vieţii noastre.
Săptămâna trecută, preşedintele Barack Obama, care a fost comparat cu Spock, vulcanianul cu o logică perfectă din Star Trek, a trasat un nou curs. El a reunuţat la misiunea pe lună planificată pentru 2020 şi a cerut NASA să transfere construcţia de rachete către companiile private care sunt mai inovatoare şi mai agile decât sclerozata agenţie spaţială.
Misiunea este dezvoltarea de rachete pentru a-i duce pe călătorii în spaţiu pe Marte şi pe alte planete şi asteroizi din sistemul solar în câteva săptămâni, şi nu în câţiva ani.
Specialiştii care l-au consiliat pe Obama au spus că NASA a ales o destinaţie incorectă, cu o rachetă nepotrivită pentru misiunea din 2020 pe Lună. Asta după patru ani şi circa 9 miliarde de dolari cheltuiţi pentru realizarea rachetei Ares1 şi a capsulei Orion, care să transporte astronauţii. (...)
Senatorul republican de Alabama, Richard Shelby, a numit bugetul lui Obama „fatal pentru industria spaţială". Fals. Chiar dacă misiunea NASA va fi diminuată, bugetul ei nu se micşorează. Obama a mărit bugetul de 18 miliarde de dolari al NASA cu 6 miliarde în următorii cinci ani.
Şi apoi, vor exista multe joburi create de companiile private care se vor bate pentru a obţine o bucată din afacerea construcţiilor de rachete. Peter Diamandis, preşedintele Fundaţiei X Prize, crede că măsura a fost „strălucită". Această fundaţie a propus un premiu de 25 de milioane de dolari pentru antreprenorii care vor trimite un rover pe Lună. (...)
Antreprenorilor spaţiali le sticlesc deja ochii. Ei văd în turismul spaţial o mare afacere. Sperăm că au dreptate. E timpul să-i lăsăm să-şi asume riscul de a afla.