Intervenţia în Siria, pe lista de aşteptare
0După ce păreau dispuşi să intervină în Siria fără acordul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în Consiliul de Securitate al căreia Rusia şi China şi-au păstrat veto-ul, Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie par să ia o pauză de la atacul iminent, plănuit împotriva regimului Assad.
Într-o continuu război al declaraţiilor, acţiunile par să se lase aşteptate. Mai întâi, Marea Britanie, care a susţinut SUA în orice intervenţie militară în ultimii 20 de ani, a dat înapoi. Joi seară, Camera Comunelor, convocată de urgenţă, a dat un vot negativ intervenţiei în Siria, un afront pe care nu l-a suferit niciun guvern britanic în ultimii 230 de ani, comentează agenţia France Presse. Autoritatea premierului Cameron a fost ştirbită chiar de 30 de membri ai propriului partid şi de 10 miniştri care n-au participat la votul crucial. Înfrângerea lui Cameron în Parlamentul britanic s-ar putea „solda“ cu o remaniere guvernamentală, potrivit presei de la Londra.
Ezitarea lui Obama
Sâmbătă seară, liderul de la Casa Albă, Barack Obama, a făcut un mult-aşteptat anunţ: SUA vor interveni în Siria, însă a evitat să precizeze o dată exactă a atacului aerian. Sâmbătă seară, după o plimbare prin curtea Casei Albe, preşedintele american a făcut un pas înapoi, afirmând că va interveni împotriva dictatorului Bashar al-Assad abia după ce va avea acordul Congresului. Declaraţia lui Obama e surprinzătoare: în calitate de comandant suprem, el are dreptul constituţional de a ordona acţiuni militare fără aprobarea Congresului. De amintit că liderul SUA criticase, în campaniile electorale, războaiele duse de predecesorii săi, în Irak şi în Afganistan.
Aşadar, atacul iminent asupra Siriei, plănuit să dureze câteva zile şi menit să traseze o „nouă linie roşie“, va trebui să mai aştepte câteva zile, pentru că aleşii americani se întorc oficial la muncă abia luni, 9 septembrie. Decizia din Congres nu e una previzibilă, iar recentele declaraţii ale secretarului american de Stat, John Kerry, ar putea înclina balanţa. „Eşantioane de păr şi de sânge s-au dovedit pozitive pentru urme de gaz sarin“, a declarat Kerry pentru NBC News, susţinând încă o dată existenţa unui atac chimic, însă fără să poată dovedi cine se află în spatele acestuia.
Franţa, în joc de glezne
În timp ce SUA şovăie, opoziţia din Franţa face tot mai multe presiuni asupra preşedintelui de a supune în Parlament decizia de a interveni în Siria, o reuniune care ar putea avea loc chiar miercuri. Pe de altă parte, după anunţul de sâmbătă al lui Obama, francezii sunt în expectativă. Ministrul de Interne, Manuel Valls, a afirmat ieri la postul de radio Europe 1 că „Franţa nu poate merge singură“ în Siria şi că va aştepta decizia Congresului american.
În timp ce Washingtonul cântăreşte posibila intervenţie în Siria, Martin Dempsey, şeful Statului Major Interarme american, a avertizat cu privire la repercusiunile unui asemenea gest. El este de părere că armata americană poate reînclina balanţa spre opoziţia siriană, dar o asemenea abordare ar arunca Washingtonul într-un război adânc în lumea arabă. Nu trebuie uitat că Siria are mulţi aliaţi regionali şi internaţionali puternici, precum Rusia şi Iran. Mai mult, Rusia n-ar vrea ca războiul să ia sfârşit, pentru că 10% din livrările sale de arme ajung în Siria, iar navele ruseşti au acces direct la Mediterană doar din portul sirian Tartus.