Începând de azi planeta trăieşte pe credit ecologic. Ziua epuizării resurselor, întârziată cu trei săptămâni de pandemia de COVID-19

Începând de sâmbătă umanitatea trăieşte pe credit ecologic, pentru că şi-a consumat deja resursele pe care i le oferă planeta în cursul unui an: în acest an însă, ziua epuizării a venit cu cu trei săptămâni mai târziu din cauza pandemiei COVID-19 care a oprit o mare parte industriilor lumii şi a redus nivelul emisiilor de carbon.

Ziua epuizării e calculată de organizaţia internaţională Global Footprint Network (începând din 1970) ca pragul dincolo de care umanitatea îşi depăşeşte capacitatea de regenerare a resurselor în acel an. Potrivit estimărilor acestei organizaţii de cercetare, ar fi necesare 1.6 planete pentru a susţine stilul actual de viaţă al populaţiei planetei.

Calcului se bazează pe o măsură a biocapacităţii unui stat: adică nevoile sale de consum raportate la suprafeţele sale productive. 

Sunt estimate nevoile de consum şi trai - hrană bazată pe produse vegetale, fibre, produse animale şi peşte, lemn, spaţii pentru infrastructură urbană, păduri care să absoarbă emisiile de carbon din combustibili fosili.

Raportările se fac la mărimi exprimate în hectare globale, standardizate la media productivităţii la nivel global.

Dacă nevoile de consum ale unei populaţii depăşesc resursele, atunci acea arie începe să trăiască pe deficit ecologic - ziua epuizării resurselor marchează simbolic acest prag în care umanitatea începe să trăiască pe datorie: fiecare ţară atinge însă acest prag într-o altă zi.

Traiul pe credit înseamnă că ţările îşi vor lichida propriile resurse, vor forţa o supraproductivitate sau vor importa resurse din naţiuni vecine.

Există însă diferenţe semnificative între ţări în privinţa nivelului de deficit ecologic: de pildă, Indonezia este ţara a cărei populaţie se poate descurca cel mai eficient cu resursele disponibile - ziua ei vine cel mai târziu din lume, şi anume pe 18 decembrie, în timp ce ţara care îşi consumă resursele cel mai repede, în doar două luni, este Qatar - ar mai fi nevoie de încă o planetă pentru stilul său de viaţă.

În Europa cel mai mare risipitor este Luxemburg, care îşi consumă resursele pe 16 februarie, în timp ce la capătul opus se află Moldova, cu un deficit de doar 23 de zile.

În 2020, pandemia COVID-19 a întârziat ziua epuizării resurselor cu trei săptămâni: anul trecut aceasta a venit pe 29 iulie.

Oprirea industriilor la nivel global a redus cu 9.3% amprenta ecologică globală faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Global Footprint Network.

Emisiile de carbon globale au scăzut cu 14.5%, iar exploatările forestiere cu 8%.

Potrivit unei cărţi publicate de compania Schneider Electric în colaborare cu Global Footprint Network numai eficienţa energetică globală ar întârzia ziua epuizării cu 21 de zile.

Dacă reuşim să dăm înapoi această zi cu cinci zile pe an, putem reveni la nivelul resurselor unei singure planete Pământ până în 2050, în acord cu Acordul Climatic de la Paris.