În Spania, criza centrului relansează tentația separatismului regional
0În timp ce Madridul se află încă sub impactul protestelor minerilor spanioli, în Catalonia ia amploare o mișcare centrifugă.
Până în Septembrie, în Catalonia sunt așteptate peste 200 de mitinguri pro-independență. Independentiștii speculează la maxim resentimentul local față de redistribuirea a 8-9% din PIB-ul Cataloniei spre zonele mai puțin dezvoltate ale Spaniei. „Noi, catalanii, ne-am săturat să vedem cum impozitele noastre merg către Spania. Cred că înțelegem cum se simt nemții”, pare să fie o convingere tot mai des întâlnită la firul ierbii. O eventuală intrare în incapacitate de plată a centrului amenință „să fisureze fiecare aspect al vieții sociale, politice și economice, împingând Spania în apele tulburi ale unei posibile dezintegrări” avertizează Nicholas Siegel, într-un articol pentru German Marshall Fund.
Și sondajele reflectă această stare de spirit. O cercetare recentă realizată de Centre d’Estudis d’Opinió arată că 51,1% dintre catalani ar vota pentru independență în cazul convocării unui referendum. Totodată, la întrebarea legată de statutul Cataloniei față de Spania, 34% sunt ferm pentru “independență”, o creștere cu 20% față de anul 2006.
Pe termen lung, se vorbește chiar de convocarea unui referendum care să decidă viitorul administrativ al Cataloniei: ”Pentru noi, independența este o chestiune de demnitate. Nu vrem să trăim în genunchi în Spania când putem sta pe propriile noastre picioare în Europa”, spune Carme Forcadell, președintele Adunării Naționale Catalane.
Europa presează Spania pentru „recentralizare”
Pe de altă parte, dacă guvernul central, la presiunea Europei va cere o consolidare a disciplinei fiscale la nivel național, impunând criterii stricte inclusiv regiunilor, se prea poate să asistăm la o adâncire a clivajelor dintre centru și periferie. Până astăzi, tendințele independentiste au putut fi oarecum domolite pentru că regiunile funcționau într-un sistem care le acorda o autonomie substanțială în materie de politici fiscale. De regulă, în Spania, cele 17 guverne regionale au o largă autonomie în administrarea serviciilor publice locale (educație, sănătate, justiție). Dar, UE cere guvernului de la Madrid „să semneze acorduri de austeritate obligatorii, inclusiv pentru catalani și basci. Practic, Europa cere o recentralizare a Spaniei și vrea un guvern național care să spună provinciilor autonome ce au voie să facă și ce nu”, spunea pe blogul său profesorul Walter Russell Mead.
Rezistența regiunilor
Ceea ce este încă și mai tulburător pentru guvernul central este faptul că rezistența regională capată aderenți dincolo de cercurile tradițional naționaliste. Spre exemplu, două dintre regiunile guvernate chiar de reprezentanți ai Partidului Popular aflat la guvernare, au refuzat să sprijine reducerea deficitului lor în 2012. Probabil că „deficitele ascunse din balanțele guvernelor regionale sunt la fel de serioase precum găurile negre ale sistemului bancar spaniol”, avertizează Paddy Woodworth în Irish Times.