În 2013, vânătoarea de „vrăjitoare“ nu s-a încheiat: coşmarul magiei negre din Papua Noua Guinee

Credinţa în magie neagră persistă în Papua Noua Guinee, unde femeile sunt învinuite, acuzate de vrăjitorie şi etichetate în consecinţă, urmările fiind unele îngrozitoare.

Potrivit unui articol apărut pe site-ul The Global Mail, femeile încă au de suferit de pe urma credinţelor primitive ale compatrioţilor.

Sora Gaudentia Meier, în vârstă de 74 de ani, îşi petrece zilele îngrijind răniţii şi tratând bolnavii, însă povesteşte că într-o zi, în jurul prânzului, a văzut nişte copii gălăgioşi care se grăbeau într-o direcţie anume. Mergeau să vadă cum o vrăjitoare este arsă.

Există multe nume pentru magie neagră în Papua Noua Guinee, iar sanguma este unul dintre cele mai răspândite.  

Două zile mai devreme, sora Gaudentia încercase să o salveze pe Angela, o femeie care fusese acuzată de vrăjitorie de nişte oameni care căutau un vinovat pentru moartea recentă a doi tineri. Au dezbrăcat-o pe femeie, au legat-o la ochi şi au rănit-o cu cuţitul. Fotografiile făcute de un martor arată un public pasiv în care se găseau şi câţiva ofiţeri de poliţie, uşor de recunoscut, deoarece purtau uniforme.

În Papua Noua Guinee, 80% din populaţie locuieşte în comunităţi îndepărtate din zona rurală. Mulţi nu au acces la serviciile de bază de sănătate şi educaţie, supravieţuind de pe o zi pe alta. Majoritatea covârşitoare încă mai crede că bolile sau accidentele sunt rezultatul acţiunii cuiva. Antropologul şi preotul catolic Philip Gibbs explică faptul că, atunci când un bărbat moare, oamenii se întreabă cine e în spatele morţii, nu ce anume.

Anul trecut, o investigaţie a dezvăluit faptul că  vrăjitoarele erau considerate vinovate de orice boală sau moarte timpurie. Chiar şi unele persoane educate din ţară cred în magie neagră.

Acuzatorii Angelei, bărbaţi tineri din alt oraş, s-au întors după ea, iar sora Gaudentia bănuia că aceeaşi mulţime torturase o tânără femeie pe care ea o îngrijise cu luni în urmă.

Atacurile sunt, în general, venite din partea familiei îndurerate, iar scopul lor este răzbunarea sau teama de o vrajă diabolică. În ultima vreme, violenţele de acest gen sunt întâlnite chiar şi în comunităţi în care nu se mai auzise de aşa ceva.

Gibbs, care a publicat multe articole referitoare la subiect, este de acord că atacurile au devenit mai brutale. Obişnuiau să împingă pe cineva de pe un deal, ceva de genul ăsta. Sfârşeau tot morţi, dar nu erau torturaţi, ca acum. Acest act public pe care şi copiii îl privesc devine un spectacol, declară el. 

În prima sa zi, Angela a solicitat poliţiei să intervină, dar aşa ceva nu-a întâmplat. Gibbs susţine că poliţiştii au puţină putere în faţa unei mulţimi, mai ales când tinerii sunt sub influenţa drogurilor ori a alcoolului.

În plus, poliţiştii din Papua Noua Guinee sunt prost plătiţi şi slab antrenaţi. Mulţi chiar cred în vrăjitorie.

În ziua procesului ei, Angela a fost torturată, umilită şi interogată. I-a fost cerut să renunţe la numele ei de vrăjitoare, iar la un moment dat ea a strigat numele altei femei, din disperare, însă acuzatorii ei nu au părut impresionaţi.

Din motive neclare, au lăsat-o să scape, iar a doua zi sora Gaudentia a auzit că fusese dusă la secţia de poliţie aparent pentru siguranţa ei. Mai târziu, a aflat că poliţiştii o eliberaseră, după ce atacatorii au promis că o vor lăsa în pace.

A doua zi, sora Gaudentia a văzut-o pe Angela goală, legată la ochi, în timp ce un foc ardea în apropiere. În jurul ei se adunaseră aproximativ 600 de oameni – bărbaţi, femei şi copii.

Fotografiile care arată modul în care a fost torturată sunt şocante.

Angela, în vârstă de 40 de ani, este mama unui băieţel, povesteşte Gibbs. Nu a avut un soţ sau o familie să o protejeze, tipic pentru femeile chinuite astfel.  Femeia a scăpat în cele din urmă, dar s-a mutat într-un alt loc, devenind o refugiată în propria ei ţară. A rămas ascunsă, alături de fiul ei.

Actul din 1971 recunoaşte existenţa vrăjitoriei şi face chiar distincţia între magia albă şi magia neagră. Mulţi consideră totuşi că, deşi legea va fi schimbată, e nevoie de mai mult decât de o modificare legislativă pentru ca violenţele să înceteze.

La nivel naţional a fost solicitată înfiinţarea unui consiliu al drepturilor omului şi stabilirea unor unităţi speciale care să urmărească şi să pedepsească atacatorii. Agenţiile ONU au sancţionat în repetate rânduri poliţia de aici pentru că nu a intervenit pentru a opri atacurile sau pentru a aresta suspecţii, dar au recunoscut şi efortul uriaş care este necesar pentru a antrena oamenii şi investiţiile imense în resurse şi echipamente.

Pe de altă parte, femeile ca Angela care au trăit pentru a-şi spune povestea arată că au fost salvate fie de poliţişti fie de un lider al Bisericii. Astfel, spune Gibbs, înseamnă că puterea poliţiei şi a autorităţilor civile este suficientă pentru a apăra o persoană care altfel este lipsită de apărare.