Implozia sistemului Blatter

Blatter a fost confirmat în funcţie, fără contracandidat, în aplauzele şi ovaţiile celor care au fost cumpăraţi.

Să punem punct corupţiei, gerontocraţiei şi dictaturii din FIFA! Doar suntem în secolul 21! Şi, în fond, este vorba de fotbal.Joseph Blatter şi-a ţinut obişnuitul discurs, marţea trecută, la congresul FIFA, organizat la Zürich. „Trăim într-o lume bolnavă. Din păcate, nu mai există respect şi nici fairplay", s-a lamentat faraonul fotbalului mondial. „Dacă şi natura tinde să se revolte, atunci este normal ca şi oamenii să vrea să se revolte. Trăim vremuri tulburi", a mai spus el. O zi după afirmaţia aceasta, Blatter a făcut sportului o declaraţie de dragoste din acelea siropoase, de care este sigur că-i aduc mereu, pe orice stadion, un concert de fluierături de susţinere. După această minioperetă comică ar trebui să ne fie tuturor clar cât de putredă este cea mai puternică federaţie sportivă din lume.

Blatter a fost confirmat în funcţie, după modelul alegerilor nord-coreene, fără contracandidat, în aplauzele şi ovaţiile celor care au fost cumpăraţi. Singura concluzie: ,,Asta e!" Vremea sinistrului elveţian apune, ce-i drept, prea încet, dar sigur. Lumea îşi bate joc, deocamdată cu precauţie. Nu natura s-a revoltat, ci o grupă de funcţionari curajoşi, mai ales britanici.

Vestea bună a acestui congres a fost că ceea ce se făcea cândva în spatele cortinei s-a petrecut de data aceasta pe scenă, în văzul lumii. Nicicând nu a fost mai clar cât de imobilă, nedemocrată, ahtiată după bani, cât de dominată de orgolii este clica aceasta din FIFA: încasează milioane, îşi acordă decoraţii, beneficiază de tratament de VIP, la fel ca diplomaţii. Şi în paralel se ameninţă reciproc cu dezvăluiri despre cazuri de corupţie.

Faptul că Blatter a ieşit învingător nu poate avea decât o explicaţie: omul are mulţi bani şi cunoaşte o groază de lucruri ascunse, astfel încât poate obliga criticii la supunere. Dar acest congres este şi sfârşitul erei Blatter. Conducerea de acum a FIFA nu mai are niciun obiectiv, nu mai are nici măcar o urmă de autoritate, ci doar o serie de dosare murdare, prin care se încearcă menţinerea unui sistem al fricii.