Scandal în lumea spionajului. NSA ar fi cerut omologilor britanici să oprească publicarea dezvăluirilor lui Snowden de către presă

Agenția de Securitate Națională a SUA (NSA) a încercat să-și convingă omologul britanic să oprească publicarea dezvăluirilor de către The Guardian despre colectarea secretă de date în masă de la contractantul NSA, Edward Snowden, potrivit unei noi cărți.

Șeful GCHQ a respins cererea Agenției Naționale de Securitate (NSA) pe fondul relațiilor tensionate din coaliția de informații Five Eyes. Dezvăluirile lui Edward Snowden despre colectarea de date în masă au fost publicate de The Guardian în 2013.

Sir Iain Lobban, șeful Cartierului General de Comunicații Guvernamentale (GCHQ), a fost sunat cu cererea în primele ore ale zilei de 6 iunie 2013, dar a respins sugestia ca agenția sa să acționeze ca cenzor în numele partenerului său american în spionajul electronic.

Apelul venit în plină noapte și refuzul britanic de a opri publicarea scurgerilor a fost primul dintre cele câteva episoade în care afacerea Snowden a provocat rupturi în cadrul coaliției de informații Five Eyes, relatate într-o nouă carte care va fi publicată joi, The Secret. History of Five Eyes, de regizorul și jurnalistul de investigație Richard Kerbaj.

Potrivit lui Kerbaj, Lobban era conștient de importanța relației deosebit de speciale dintre agențiile de informații din SUA și Marea Britanie, dar a considerat că „propunerea de a îndemna un ziar să nu publice articolul de dragul NSA părea un pas prea departe”.

„Nu era nici scopul agenției sale, nici al lui să se ocupe de relațiile publice ale NSA”, scrie Kerbaj.

În octombrie 2013, prim-ministrul de la acea vreme, David Cameron, a amenințat ulterior cu folosirea de interdicții sau alte „măsuri mai dure” pentru a opri publicarea ulterioară a scurgerilor lui Snowden despre colectarea în masă a comunicațiilor telefonice și pe internet de către NSA și GCHQ. Cu toate acestea, comitetul DA-Notice, organismul care alertează mass-media din Marea Britanie cu privire la potențialele daune pe care o poveste le-ar putea cauza securității naționale, a declarat la acea vreme pentru The Guardian că nimic din ceea ce a publicat nu a pus în pericol viețile britanicilor.

În noua carte, Kerbaj arată că relația de informații dintre SUA și Marea Britanie a fost tensionată și mai mult atunci când șeful NSA, generalul Keith Alexander, nu a reușit să-l informeze pe Lobban că americanii l-au identificat pe Snowden, un contractant guvernamental din Hawaii, ca sursă a poveștilor, lăsând agenția britanică să-și investigheze propriile rânduri în căutarea celui care dezvăluia informații. GCHQ nu a descoperit identitatea lui Snowden până când acesta a făcut public un interviu cu Guardian.

„A fost o reamintire înfricoșătoare a cât de important ești sau cât de important nu ești”, a spus în carte un expert din serviciile secrete britanice.

Materialul scurs de Snowden includea și documente secrete de la agențiile de informații din Canada, Australia și Noua Zeelandă, ceilalți membri ai Five Eyes. Toți au împărtășit informații cu NSA printr-o bază de date partajată. Rușinea lor a fost sporită de dezvăluirile conform cărora i-au spionat pe aliați și parteneri din G20.

Aliații Five Eyes au fost revoltați că un antreprenor precum Snowden, care lucrează ca administrator de sisteme informatice, ar putea avea acces la secretele lor și că, din cauza externalizării făcute de guvernul SUA, existau 1,5 milioane de americani cu autorizație de securitate de top precum Snowden.

Cu toate acestea, când oficialii Five Eyes s-au întâlnit în Australia, în vara lui 2013, doar reprezentanții britanici au pus în discuție deschis practicile SUA. Ceilalți aliați nu erau pregătiți să-i provoace pe americani din neliniște că ar putea fi tăiați din fluxul de informații.

Oficialii britanici au decis, de asemenea, să-și „țină gura” atunci când a fost vorba de exprimarea sării de frustrare față de omologii lor americani, din cauza valorii informațiilor și a finanțării oferite NSA. Sir Kim Darroch, fostul consilier pentru securitate națională a Regatului Unit, este citat în carte că spune: „SUA ne oferă mai mult decât le dăm noi, așa că trebuie doar să mergem mai departe”.