Graniţa dintre China şi India, un butoi cu pulbere? Sfidările armatei chineze cresc tensiunile între Beijing şi New Delhi

La mijlocul lunii aprilie, 30 de trupe chineze au pătruns 19 kilometri în teritoriul indian, de-a lungul Liniei de Control Efectiv, ce desparte cele două ţări. Potrivit datelor guvernului indian, China a făcut 400 de astfel de incursiuni anul trecut şi 100 anul acesta.

„Dar este pentru prima oară din 1986, când Armata pentru Eliberarea Poporului din China refuză să părăsească teritoriul, montând trei corturi”, scrie „Foreign Policy”, evidenţiind atitudinea sfidătoare a regimului de la Beijing. 

Guvernul din New Delhi s-a sesizat imediat şi a prostestat în faţa oficialilor chinezi.

China a răspuns prin montarea a încă două corturi şi prin ridicarea unui semn în limba engleză pe care scrie „Sunteţi pe teritoriul chinez“. 

După trei runde de negocieri fără succes, oficialii din Beijing au cerut autorităţilor indiene să se retragă din propriul teritoriu, dacă vor ca aceştia să ia în considerarea mutarea trupelor chineze de pe pământul indian.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a negat implicarea Armatei pentru Eliberarea Poporului (AEP), care îl are ca lider oficial pe preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping. „China se opune ferm oricărui act ce implică depăşirea Liniei de Control Efectiv şi sabotarea status quo-ului“, a susţinut repezentantul Externelor de la Beijing.

Pe 25 aprilie, Salman Khurshid, Ministrul de Externe al Indiei, a pus această situaţie în contextul conflictului sino-indian, comparând-o cu acneea de pe o faţă frumoasă. „Un mic punct de acne nu te poate forţa să spui că nu este o faţă frumoasă. Poţi trata acneea prin simpla aplicare de unguent deasupra“, a declarat acesta. 

Deşi începerea unui război este puţin probabilă, această „înfruntare“ sfidătoare evidenţiază existenţa unei rivalităţi mai vechi ce mocneşte în adâncurile relaţiei sino-indiene.

Potrivit speculaţiilor apărute în presa indiană, această nouă atitudine a Beijingului vrea să semnaleze intoleranţa Chinei faţă de dezvoltarea infrastructurii Indiei în apropierea liniei de frontieră şi a patrulelor sporite.

Implicaţiile unui asemenea conflict sunt uriaşe, deoarece competiţia strategică dintre aceşti „giganţi“ ai Planetei poate duce la tensiuni în Asia Centrală, Oceanul Indian şi Sud-Estul Asiei, dar şi la un dezechilibru al economiei globale, comentează Ely Ratner şi Alexander Sullivan, editorialişti ai publicaţiei de politică internaţională „Foreign Policy”.

Originile tensiunilor datează de la începutul secolului XX

Istoricul crizei de astăzi precedă atât fondarea Republicii Chineze, cât şi a noului stat Indian, ce au avut loc în 1949, respectiv 1947.

Graniţa disputată în prezent a fost stabilită între Marea Britanie şi Tibet în 1914, China şi India confirmând-o ca pe o graniţă „de facto“ abia în 1954, printr-un tratat. 

În 1962, tensiunile izvorâte din faptul că India a oferit adăpost lui Dalai Lama şi că oficialii chinezi treceau pe hărţile lor o parte din teritoriul indian ca fiind chinez au făcut ca situaţia să escaladeze într-un conflict făţis ce a durat mai bine de-o lună. Deşi războiul sino-Indian a fost câştigat de China, acest lucru a rezultat în întoarcerea la status-quo.

Cu toate acestea, antagonismul reciproc a persistat timp de câteva decenii. Abia secolul acesta relaţiile s-au îmbunătăţit, ducând la o creştere vizibilă a negoţului bilateral, de la mai puţin de trei miliarde de dolari în 2000, la peste 70 de miliarde în 2011. Dar cum relaţia agitată a Chinei cu Japonia, cel de-al doilea partener comercial, a început să iasă la iveală, interdependenţa economică nu reprezintă nicio garanţie pentru relaţiile de prietenie. De altfel, dezechilibrele comerciale în favoarea Chinei au fost o sursă continuă de tensiuni în India.

Conform unui sondaj realizat în 2012 de centrul de cercetare Pew, doar 23% din indieni şi chinezi au o părere bună unii despre ceilalţi.