FOTO Fiica şefului de la Google, despre călătoria în Coreea de Nord: „Nimic nu m-a pregătit cu adevărat pentru ce am văzut“

Sophie Schmidt, fiica preşedintelui Google, are propria sa versiune referitoare la excursia în Coreea de Nord şi povesteşte că nimic din ce văzuse ori auzise înainte de a vizita ţara asiatică nu a pregătit-o pentru experienţa în sine.

Sophie povesteşte că invitaţia a venit din partea fostului guvernator Bill Richardson, care plănuia cea de-a opta sa excursie în Coreea de Nord, obiectivele călătoriei fiind de natură politică şi tehnologică.

„Să ajungi să le vorbeşti oficialilor din cea mai izolată ţară din lume despre calităţile Internetului – şi să îi faci să te asculte -  a părut extraordinar“, povesteşte ea.

Cu toate acestea, fiica preşedintelui Google arată că întreaga călătorie a fost „un amestec de întâlniri regizate“, iar delegaţia formată din nouă persoane nu a interacţionat cu alţi oameni, cu excepţia acelora care au primit în prealabil acordul autorităţilor.

Ea a elaborat o listă cu trei sfaturi în care spune că oricine ar trebui să meargă în Coreea de Nord „dacă poate“, dar să evite să călătorească în luna ianuarie, deoarece este foarte frig.

„Nimic din ce am citit sau am auzit anterior nu m-a pregătit cu adevărat pentru ce am văzut“, recunoaşte ea.

Frigul de care se plânge Sophie Schmidt era provocat, după cum afirmă, şi de faptul că niciuna dintre clădirile vizitate nu era încălzită: „expun cu mândrie cele mai moderne tehnologii şi cea mai bună bibliotecă, iar tu îţi poţi vedea respiraţia“.

În ce priveşte oamenii obişnuiţi, ea e de părere că nu au o perspectivă clară asupra lumii în care trăiesc şi „sunt învăţaţi să se considere norocoşi pentru că trăiesc în Coreea de Nord, aşadar de ce ar vrea să plece vreodată?“. De fapt, crede Sophie, „sunt ostatici în propria lor ţară“ şi nici măcar nu conştientizează asta.

The Truman Show, la nivel de stat

Printre altele, Sophie mai compară statul comunist cu filmul „The Truman Show“care îl are drept protagonist pe Jim Carrey, un bărbat care descoperă că întreaga sa existenţă este regizată şi face obiectul unei emisiuni de televiziune. 

Întâlnind doi responsabili care trăiseră anterior în SUA, ea povesteşte că, deşi se purtau cu amabilitate, existau momente în care nu răspundeau la întrebări şi astfel îşi exprimă uimirea faţă de obedienţa lor. „Cum împacă diferenţele pe care le-au observat între experienţa lor din străinătate şi ceea ce li s-a spus mereu?“, întreabă ea retoric.

„Am fost trataţi foarte bine în timpul vizitei, deşi relaţiile oficiale dintre SUA şi Coreea de Nord sunt foarte tensionate. Delegaţia noastră a fost prima delegaţie americană în răstimp de un an, iar nord-coreenii pe care i-am întâlnit erau politicoşi şi comunicativi, chiar entuziasmaţi de întâlnirea cu noi“, crede Sophie, evidenţiind şi aspectele pozitive ale călătoriei.

„Ni s-a spus să pornim de la presupunerea că totul era interceptat“, explică ea. În acest caz, „reacţia tatălui meu (…) a fost de a lăsa pur şi simplu uşa deschisă“ la camera din hotelul în care fuseseră cazaţi.

Cât despre Pyongyang, „este fermecător într-un mod bizar“, „foarte curat“, iar „oamenii merg pe jos pe distanţe mari la temperaturi sub zero grade, adesea în mijlocul drumului“, ceea ce nu este o problemă, spune ea, deoarece „aproape că nu există maşini“.

„Sunt multe clădiri tradiţionale, dintre care unele chiar adorabile. (…) , dar multe dintre ele expun portretele liderilor decedaţi. „Te obişnuieşti destul de repede. Portretele sunt mereu vesele, mai degrabă în stilul lui Moş Crăciun decât al lui Stalin“.

Sophie Schmidt a făcut, printre altele, o listă a locurilor în care merită să te opreşti. Unul dintre aceste locuri este Palatul Soarelui, pe care l-a vizitat, descriind însă experienţa ca pe una „stranie“.

„Nu ni s-a permis să aducem nimic înăuntru – haine, mănuşi, aparate de fotografiat, pălării etc.“, explică ea.

Staţiile de metrou figurează, de asemenea, pe lista obiectivelor turistice, portretele liderului, muzica şi ziarele de propagandă fiind câteva dintre elementele care alcătuiesc un asemenea decor.

În ce priveşte dezvoltarea tehnologică, „reţeaua lor de telefonie mobilă, Koryolink, are între 1-2 milioane de abonaţi“, iar oficialii cu care au interacţionat membrii delegaţiei „aveau telefoane mobile, dar nu smartphone-uri“.

„Coreea de Nord are intranet, un loc izolat în care se află conţinut preluat de pe Internetul real. Din câte am înţeles, unii studenţi au acces la aşa ceva. În cursul unei vizite la Korea Computer Center, ne-au expus ultima lor invenţie : o tabletă care folosea Android şi care avea acces la Internetul real. Dacă există cineva - printre studenţii eminenţi, oficialii de rang înalt sau turiştii americani - care ajunge să o folosească, nu se ştie“.

Paradoxul este că nimeni nu îşi permite astfel de tehnologii în Coreea de Nord. Astfel, conchide Sophie Schmidt, aceştia „fabrică produse pentru o piaţă care nu există“.

În cele din urmă, unii dintre ei au înţeles rostul tehnologiei pentru ca ţara lor „să ţină pasul cu secolul 21“, crede ea. Cu toate acestea, „trebuie să aşteptăm să vedem ce direcţie aleg să urmeze“, conchide fiica preşedintelui Google.