FOTO Cum s-a transformat capitala nord-coreeană Phenian de când a venit la putere Kim Jong-un

Cândva o capitală întunecată, acum Phenianul a scăpat de peisajul deprimant, centrul oraşului fiind împânzit de construcţii strălucitoare. Supermarketurile sunt pline de bunuri capitaliste: fetele poartă haine de firmă contrafăcute, oamenii cu bani pot cumpăra vin italian, ciocolată elveţiană, kiwi importat din Noua Zeelandă şi croissante proaspete.

Aproape două milioane de nord-coreeni folosesc telefoane mobile, iar magazinele de profil nu reuşesc să ţină pasul cu solicitările de tablete, scrie „Associated Press“ într-un amplu reportaj. 

Poleirea Capitalei

Phenian a fost dintotdeauna un oraş special faţă de restul ţării, fiind numit de presă „un tărâm magic al socialismului“. Dar, la un an după ce noul lider Kim Jong Un a promis public că va sfârşi cu „epoca de strâns cureaua“ şi cu greutăţile financiare, prăpastia dintre clasele sociale este din ce în ce mai mare.

Portretul fondatorului Coreei de Nord, Kim Il-sung, şi al fostului lider Kim Jong-il, în faţa unor clădiri din Phenian FOTO Reuters

Timp de decenii, Coreea de Nord a fost o ţară îngheţată în timp: tramvaie şubrede treceau pe lângă blocuri de beton cu ferestre sparte, tencuială căzută şi scări de intrare distruse. Dar, din 2010, ca parte a campaniei de a construi un nou oraş pentru noul lider, Phenian s-a aflat în reconstrucţie. 

Astăzi străzile Capitalei se pot compara cu cele din Seul sau Shanghai. Chiar multe dintre produse (batoane de ciocolată, coca-cola şi biscuiţi) sunt importate din China sau Singapore.

Peste tot în oraş, clădirile ruinate sunt în proces de reconstrucţie, iar penele de curent s-au rărit de la deschiderea noii centrale hidroelectrice. 

Investiţii în oraş, nu şi în oameni

În afară de străzile pavate ale Capitalei, viaţa în Coreea de Nord rămâne austeră. Mâncarea este raţionalizată, electricitatea este un lux şi oamenii se deplasează pe jos sau cu bicicleta, eventual sărind în spatele unui camion. Majoritatea locuinţelor nu au apă curentă sau canalizare. Serviciile medicale sunt gratuite, dar cei din domeniu spun că nu există medicamente.

Maşinile personale sunt o raritate în afara Capitalei, iar benzina este puţină. Nord-coreenii se deplasează pe biciclete şi tot cu ele transportă bunuri: de la lemne până la porci. Pe marginea drumului stau bătrâni cu pompe pentru roţile de biciclete, oferindu-se să rezolve penele.

Diferenţe între Coreea de Nord şi cea de Sud

Viaţa în peisajul rural nord-coreean le este familiară bătrânilor sud-coreeni care îşi pot aminti sărăcia naţiunii imediat după Războiul Coreean. Într-adevăr, în anii '70, Coreea de Nord era mai bogată decât cea de Sud.

Astăzi, Coreea de Sud este cea de-a 15-a economie mondială. În Nord, însă, două treimi dintre oameni se zbat pentru masa de zi cu zi, conform unui raport al „Programului Alimentar Mondial“.

Nord-coreenii recunosc pierderea economică devastatoare după anii '90, când Uniunea Sovietică de atunci şi-a retras ajutorul. Dar ei pun izolarea naţiunii pe seama Statelor Unite,  duşmanul lor principal din Războiul Coreean, care face eforturi pentru a pedepsi ţara din cauza programului nuclear.

Phenian s-a orientat spre comerţul cu firme din China, Singapore, Indonezia, Italia sau Egipt. Aceste acorduri menţin rafturile pline cu alimente, cu computere şi străzile circulate de maşini nemţeşti, în ciuda sancţiunilor impuse.

Timp de ani de zile, bunurile din alte ţări au fost privite cu suspiciune, dar când a venit la putere, Kim Jong Un a încurajat comerţului.

Muncitori în vizită la palatul memorial Kumsusan din Phenian FOTO Reuters

În timp ce diferenţele dintre Capitala avangardistă şi zona rurală săracă sunt din ce în ce mai mari, un singur lucru nu se schimbă: conducerea autocrată şi legile spinoase care dictează viaţa în acest stat stalinist, notează AP. 

Criticarea conducătorului şi a statului nu este numai un tabu, ci şi periculoasă. Când sunt întrebaţi ce cred, mulţi oameni parafrazează ce au auzit în presa controlată de stat. Foarte puţini au acces la internet, la televiziune prin cablu sau la linii telefonice internaţionale. Încă este ilegal să interacţioneze fără a avea permisiunea cu străinii, care sunt ţinuţi foarte din scurt şi descurajaţi să facă vizite neanunţate în casele oamenilor, în magazine, în restaurante sau în birouri, conchide AP.