„Foreign Policy“: Cum pot ajuta Statele Unite la înlăturarea preşedintelui sirian de la putere

Aşa cum au demonstrat protestele din Libia și din Egipt, forțele extremiste pot profita de instabilitate, în contextul tranziţiei politice. Din acest motiv, politica administraţiei Obama în ceea ce priveşte Siria riscă să ia cea mai periculoasă turnură: conflictul să se prelungească, luptele între secte să se întețească, extremiștii să aibă tot mai multă putere și instituțiile de stat, de care este nevoie pentru st

Strategia pe care ar trebui să o adopte Statele Unite ale Americii, aliații relevanți și țările prietenoase este de a le oferi moderaţilor mai multă putere în opoziţie, inclusiv prin înarmarea lor sau prin alte metode letale. În plus, ar trebui să-i încurajeze pe ofițerii dispuși să scape de preşedintele sirian Bashar Al-Assad să dea o lovitură de stat. Apoi SUA ar trebui să sprijine o împărțire a puterii între aceste forțe, împărțire care i-ar marginaliza pe extremiști și ar atrage suportul tuturor comunităților siriene, propune „Foreign Policy".

Statele Unite au un interes important în Siria, inclusiv oportunitatea de a transforma această țară esențială a Orientului Mijlociu, dintr-o apropiată a Iranului care sponsorizează terorismul, care aleargă după arme de distrugere în masă și își maltratează propriii cetățeni, într-un partener pentru stabilitatea regională.

Inclusiv credibilitatea americană este în joc, dat fiind faptul că președintele Obama i-a cerut lui Al-Assad să demisioneze. Dacă în Siria se va instala haosul, Iranul și alți adversari sunt mai bine pregătiți să supravieţuiască într-un astfel de mediu. Teheranul a dispus deja desfăşurarea de forţe pentru a-l ajuta pe Al-Assad și pentru a se pregăti în eventualitatea unui conflict mai mare pentru influenţa în regiune.

Așadar, interesele SUA pot fi securizate doar printr-o tranziție stabilă, una în urma căreia statul sirian să rămână intact și prin care să vină la putere un guvern mai liberal, cu capacitatea și voința de a preveni o preluare extremistă.

Analiza „Foreign Policy" continuă prin identificarea a patru mari motive ce l-au făcut pe Obama să refuze înarmarea și sprijinul opoziției siriene.

Primul este că înarmarea opoziției siriene ar crea un teren instabil pentru SUA. Totuși, aşa cum s-a demonstrat şi cu alte ocazii, o strategie bazată pe înarmarea aliaților locali nu presupune neaparat o implicare militară directă.

Al doilea motiv este că administrația Obama se teme că o acțiune în forță ar putea face ca Rusia să fie mai puțin cooperantă, nu numai în Siria, ci și în alte probleme, cum ar fi programul nuclear al Iranului, sau chiar ar putea provoca Iranul să acţioneze împotriva intereselor SUA din regiune.

În al treilea rând, administraţia Obama se teme că SUA ar putea fi învinuite pentru orice transport de arme ce ar ajunge în țările învecinate. În plus, ar trebui să-și asume responsabilitatea în cazul în care grupurile de rebeli ar folosi armele americane împotriva civililor sau împotriva unor secte rivale.

Ultima îngrijorare este că SUA și-ar putea da seama că actuala situaţie, un impas prelungit și dureros pe câmpul de luptă, ar putea crea condițiile pentru negocierea unui acord. În eventualitatea acestui scenariu, ambele tabere siriene, obosite să se mai lupte, vor accepta realitatea că o victorie este imposibilă.

Strategia pe care ar putea-o aplica SUA pentru a accelera o tranziție ușoară în Siria

Planul ar trebui format din trei paşi:

O primă etapă ar fi organizarea opoziției. Statele Unite ar trebui să nominalizeze candidați moderaţi în opoziție, care să reprezinte nucleul viitoarei conduceri siriene.

Apoi ar urma provocarea unei lovituri de stat împotriva guvernării Al-Assad. O asemenea acțiune l-ar îndepărta pe preşedinte de la putere și ar asigura păstrarea instituțiilor de stat în timpul tranziției. Atunci SUA ar putea modera o împărțire a puterii, între cei vechi care s-au dezis de Al-Assad și moderații din opoziție.

În cele din urmă, ar trebui ca Rusiei să-i fie lăsată o portiţă deschisă. În timp ce se urmărește îndeplinirea primelor două idei și pe măsură ce se schimbă situația în Siria, SUA trebuie să fie pregătite să implice Kremlinul și să-i dea asigurări că interesele Rusiei pot fi protejate și într-un regim post Al-Assad.

Această combinație de pași pare singurul curs viabil pe care îl pot urma Statele Unite pentru a înlătura actualul regim de la putere. Acest lucru va semnala că decăderea lui Bashar al-Assad este posibilă și chiar inevitabilă și că mediul politic de după nu va fi controlat de extremiști, ci va face loc pentru toate comunitățile Siriei, inclusiv tradiționaliștilor susținători ai lui Al-Assad.