Europa schimbă placa

Ayatollahii trebuie să înţeleagă că ţara lor va plăti un preţ greu.

Decizia Uniunii Europene de a implementa embargoul asupra petrolului iranian este un spectacol al unităţii bine-venit din partea unui club care în trecut a fost extrem de divizat în privinţa programului nuclear al Iranului. În timp ce ţări precum Franţa şi Marea Britanie au avut poziţii mai tranşante, altele, precum Germania - care are legături comerciale intense cu regimul ayatollahilor - au fost mai dispuse să îi acorde prezumţia de nevinovăţie. În consecinţă, iranienii au tras concluzia că Europa nu e serioasă când spune că vrea să-i împiedice să-şi atingă scopurile nucleare. Aşa că au continuat să-şi dezvolte capacităţile de obţinere a armei nucleare.

Acum, iranienii nu mai au de ce să-şi facă iluzii. Toate cele 27 de state membre au fost de acord să implementeze embargoul imediat asupra unor viitoare contracte petroliere, în timp ce contractele existente vor lua sfârşit în iulie. Fără îndoială, sancţiunile vor agrava criza economică prin care trece Iranul, care a determinat o prăbuşire cu 20% a rialului în ultimele săptămâni.

Ayatollahii trebuie să înţeleagă că, dacă insistă să meargă mai departe cu îmbogăţirea ilegală a uraniului, ţara lor va plăti un preţ greu. Şi dacă au cea mai mică intenţie de a rezolva prin mijloace paşnice această criză ce durează de un deceniu, ar trebui să coopereze cu echipa de experţi nucleari de la AIEA. Decizia UE de a impune sancţiuni a fost luată în parte ca răspuns la declaraţia AIEA din noiembrie, când aceasta a indicat că Iranul a realizat teste „relevante pentru dezvoltarea unui dispozitiv nuclear exploziv".

Dacă Iranul vrea ca aceste sancţiuni să îi fie ridicate, atunci sarcina revine liderilor iranieni de a se conforma rezoluţiilor ONU şi de a demonstra astfel lumii că aspiraţiilor nucleare sunt în întregime paşnice.