Erdogan îşi reevaluează politica externă: Putin, preferat în faţa NATO
0Politica externă a regimului islamo-conservator din Turcia a fost corelată de-a lungul timpului cu duşmanii interni. Dacă problema kurdă a dus la o oarecare complezenţă a Guvernului turc faţă de Statul Islamic, problema Gülen favorizează în prezent o apropiere de Rusia, cu riscul răcirii relaţiilor cu NATO.
Pe vremea când era consiliat de Ahmet Davutoglu, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan visa să ducă o politică externă ferită de ameninţarea unor vecini inamici. Acest vis a eşuat însă, Turcia fiind nevoită să facă faţă constant, mai ales din 2010, unor situaţii ostile atât în vecinătate, cât şi pe teritoriul său. Dacă problema kurdă a dus la o oarecare complezenţă a Guvernului turc faţă de organizaţia teroristă sunnită Statul Islamic, problema Gülen favorizează în prezent o apropiere de Rusia, chiar şi cu riscul răcirii relaţiilor tradiţionale cu partenerii din NATO, comentează jurnalistul Daniel Vernet pentru slate.fr.
Jihadiştii din Statul Islamic au comis mai multe atentate sângeroase în Turcia, dar au evitat să-şi declare deschis ostilitatea faţă de această ţară. La rândul lor, autorităţile de la Ankara s-au grăbit de cele mai multe ori să arate cu degetul spre militanţii din Partidul Muncitorilor din Kurdistan, fără a aştepta să constate dacă erau sau nu vinovaţi. Motivul este lesne de înţeles. Erdogan vede în acţiunile PKK drept principala ameninţare la integritatea teritorială a ţării sale şi în Statul Islamic un alt mijloc de combatere a acestei mişcări, având în vedere duşmănia dintre kurzi şi jihadişti. Mult timp, Statul Islamic s-a aprovizionat cu bani, arme şi jihadişti prin teritoriul turc, iar Ankara a închis ochii din considerentul că împiedică astfel constituirea unei zone autonome kurde în nordul Siriei. Presată de occidentali, Ankara a fost nevoită în cele din urmă să renunţe la atitudinea ambivalentă faţă de Statul Islamic.
Concomitent, duşmanul intern preferat a devenit fostul imam Fethullah Gülen, un fost aliat al lui Recep Tayyip Erdogan care s-a autoexilat în Statele Unite în 1999. Erdogan l-a acuzat pe Gülen de orchestrarea tentativei de puci din vara trecută şi îi impută toată relele întâmplate în Turcia. Solicitat să-l extrădeze pe fostul imam, preşedintele american Barack Obama rămâne imun. Discursul anti-Gülen al lui Erdogan nu-i sensibilizează nici pe partenerii din NATO, ceea ce-l determină pe preşedintele turc să-şi caute noi aliaţi.
Astfel, tentativa de lovitură de stat din Turcia a accelerat normalizarea relaţiilor între Erdogan şi Putin, care au fost grav afectate de doborârea unui avion de vânătoare rusesc la graniţa turco-siriană de către aviaţia militară turcă. Putin este primul lider străin care l-a sunat pe Erdogan în timpul nopţii desfăşurării puciului pentru a-şi arăta sprijinul.
Ambii şefi de stat sunt interesaţi să menţină relaţii bune între ei, trecând chiar şi peste episodul uciderii ambasadorului rus la Ankara Andrei Karlov de către un poliţist turc, notează slate.fr. Pe de o parte, Erdogan poate pune presiune pe Occident în cazul Fethullah Gülen şi mizează pe Rusia să nu se trezească cu o regiune kurdă independentă la graniţa de sud a Turciei. De cealaltă parte, Putin îşi asigură prin grupările rebele apropiate Ankarei o aşa-numită opoziţie cu care să se erijeze în aducător de pace în Siria.