Elefantul chinezesc, amic cu ursul rusesc. În ciuda zâmbetelor afişate, Putin şi Jinping sunt departe de a încheia o înţelegere

Moscova şi Beijing încearcă să întărească relaţiile, însă întârzierile în încheierea afacerilor energetice scot în evidenţă tensiuni mai vechi dintre cele două ţări, notează Foreign Policy.

Pe 21 mai 2014, după o sesiune de negocieri maraton din Shanghai, preşedintele Rusiei Vladimir Putin şi omologul său chinez Xi Jinping, au reuşit să creioneze o afacere de 400 de miliarde de dolari privind gazele naturale. Un an mai târziu, nu este clar dacă această orientare strategică ia într-adevăr formă. 

Putin: „China este partenerul nostru strategic“

În ciuda zâmbetelor afişate în cadrul celebrării Zilei Victoriei din Moscova, liderii celor două ţări par departe de cimentarea afacerilor. Relaţiile îngheţate ale Rusiei cu Occidentul, născute în mare parte de rolul Moscovei în criza din Ucraina, au ajutat la aplecarea spre Orient. Şi totuşi, „duşmanii“ din Europa îngreunează acordurile Moscovei cu China. Beijingul ştie că poate negocia dur în această situaţie pentru că Rusia este disperată după lichidităţi, credite şi pieţe noi de desfacere. Dat fiind faptul că Moscova nu prea vrea să accepte termenii Chinei, se fac progrese minore privind extinderea afacerilor energetice.

„N-ar trebui să uităm că încă există o mare neîncredere între cele două ţări“, a declarat Sijbren de Jong, analist la Centrul pentru Studii Strategice din Haga.

Vineri, cei doi preşedinţi s-au întâlnit şi au semnat înţelegeri privind contracte ce valorează miliarde, inclusiv împrumuturi din China pentru firmele lovite de criză din Rusia şi investiţii comune în proiecte de agricultură şi de infrastructură. Soldaţii chinezi au făcut parte din parada militară din 9 mai, iar săptămâna aceasta cele două ţări vor avea exerciţii militare comune în Marea Mediterană. „China este partenerul nostru strategic“, a declarat Vladimir Putin după ceremonia semnării.

„Gazprom este o povară pentru Putin“

Există câteva motive pentru întârzierile în încheierea afacerilor cu China. Rusia şi compania de stat Gazprom au dorit mereu să trimită gaz în China, din Siberia de vest către provincia Xinjiang. Mulţumită intervenţiei directe a lui Putin, din mai 2014, cele două părţi s-au pus într-un final de acord să construiască gazoductul „Puterea Siberiei“, în valoare de 60 de miliarde de dolari, din estul Rusiei către provinciile chineze din jurul Beijingului.

Însă Gazprom a continuat să se plângă şi să acorde atenţie unei rute occidentale mai ieftine şi mai lucrative. Aceste neînţelegeri dintre Gazprom şi Kremlin aproape că au aruncat în aer cooperarea energetică dintre cele două ţări, mai ales după ce oamenii apropiaţi de Gazprom au vehiculat public ideea de a „îngropa“ proiectul de suflet al lui Putin.

„Puterea Siberiei“ a fost salvat în ultimul moment săptămâna trecută, când Parlamentul rus l-a aprobat. „Sincer vorbind, Gazprom este o povară pentru Putin şi orientarea lui către Asia“, a declarat pentru „Foreign Policy“ Keun Wook Paik, expert în cooperarea energetică ruso-asiatică de la Institutul Oxford pentru Studii Energetice.

Mai mult, sancţiunile occidentale au împiedicat abilitatea unor firme ca Gazprom şi Rosneft de a strânge miliardele de dolari de care au nevoie pentru a construi infrastructura necesară pentru noile proiecte. Iar chinezii şi-au închis portofelele deocamdată. 

„China vrea să ajute, dar în termenii dictaţi de ea“

„Pentru ca acest gazoduct să aibă succes, Rusia are nevoie de credit, iar chinezii trebuie să ofere credit. Însă China nu este nebună: vrea să ajute, dar doar în termenii comerciali dictaţi de ea“, spune de Jong.

În mod paradoxal, o piedică pentru extinderea pe piaţa asiatică o reprezintă şi eforturile ruse de a se reinventa pe piaţa europeană. Ultima acţiune a lui Putin este un gazoduct submarin care să trimită gaz rusesc în Turcia, ocolind Ucraina, dar păstrând Gazpromul pe piaţa europeană. Săptămâna trecută au anunţat că există speranţe de a deschide ruta aceasta de export chiar la anul.

China, desigur, a aflat de reducerile oferite turcilor, fiind conştientă şi de schimbările pe piaţa globală a energiei şi încearcă să obţină preţuri cât mai mici. Acest lucru nu doar că întârzie acordul final, dar limitează şi creşterea economică rusească din Asia.

Provocările de până acum în orientarea Rusiei către Asia diminuează noţiunea că cele două ţări, Rusia şi China, sunt aproape de întărirea unei alianţe ideologice profunde care ar aduce împreună o fostă putere mondială şi o superputere în ascensiune pentru a crea un bloc anti-american puternic care să se întindă în Eurasia. „Putin susţine că Rusia se întoarce spre Asia, dar progresul este limitat. China pur şi simplu alege ce vrea din ceea ce oferă Rusia“, conchide de Jong pentru „Foreign Policy“.