După 9/11: Cum a devenit America un stat-cazarmă
0Atentatele din 11 septembrie 2001 nu au declanşat doar o super campanie internaţională împotriva terorii şi a statelor care sprijineau reţelele terorismului internaţional. În SUA au dus la apariţia unui imens „complex industrial de securitate” - scăpăt însă de sub control.
Este imposibil să îi măsori eficienţa sau dacă activitatea unora dintre zecile, chiar sutele de rămurele se dublează sau triplează. Este atât de extins şi atât de secret încât nimeni nu ştie cât costă, câţi angajaţi şi câte agenţii sunt sau câte programe rulează. Dana Priest şi William M. Arkin de la Washington Post s-au dedicat în ultimii doi ani recompunerii „bit cu bit” a geografiei virtuale a unui teritoriu guvernamental paralel celui oficial şi netransparent opiniei publice. Concluzia? „După 9 ani de cheltuieli şi creştere fără limite, rezultatul este că sistemul creat să ţină America în siguranţă este atât de masiv, încât este imposibil să îi evaluezi eficienţa”.
Dimensiunile complexului
S-a extins nu doar sectorul public, ci a apărut şi o prosperă industrie privată dependentă ontologic de contractele birocraţiei guvernamentale. Un adevărat „complex industrial de securitate naţională” care „s-a extins atât de mult, încât, să încerci să-l cuprinzi cu braţele este o provocare şi pentru CIA şi pentru Secretarul Apărării”, spunea Robert Gates intr-un interviu. Există aproape 1.271 de organizaţii guvernamentale şi 1.931 companii private care desfăşoară proiecte care au legătură cu sfera contraterorismului, „homeland security” şi culegerea de informaţii. Aproape 854.000 de persoane, cu 1,5 mai mult decât populaţia Washingtonului, deţin certificate de acces la informaţii clasificate. În Washington se află în diverse stadii de construcţie 33 de complexe rezidenţiale pentru desfăşurarea de activităţi de intelligence - echivalentul a 22 de clădiri similare Capitoliului sau 3 clădiri similare Pentagonului. În plus se pare că nimeni nu coordonează sau supraveghează acest teritoriu underground. Nu este nimeni responsabil. Cu atât de mulţi angajati, unităţi şi organizaţii, responsabilitatea devine blurată. „Nu am cunoştinţă de nicio agenţie care are autoritatea, responsabilitatea sau un mecanism decizional pentru a coordona toate aceste activităţi. Complexitatea acestui sistem sfidează orice descriere”, susţine generalul John R. Vines.
Hemoragie bugetară
În 2002 erau 34 de noi organizaţii care lucrau în sfera contraterorismului top secret, în 2003, 39, în 2004, 30, în 2005, 34. În fiecare an, 2 sau 3 duzini de organizaţii federale complet noi erau create. Şi asta pentru că banii erau nelimitaţi. „Nu era nimeni responsabil care să spună-facem acest lucru deja de 5 ori. Astfel că dublarea inutilă a efortului a fost una dintre problemele majore identificate de către investigaţia noastră” spune Dana Priest.
Totul a început imediat după 11 septembrie când panica i-a făcut pe mulţi să creadă că existau „celule teroriste adormite” pe teritoriul Statelor Unite. Pe acest fond, Congresul a aprobat, ani la rând, cecuri in alb pentru susţinerea noului establishment de securitate. „Congresul chiar a emis un cec in alb. Banii curgeau. Şi nici nu existau prea multe constrângeri. Cu siguranţă nu exista niciun mecanism de supraveghere asupra a ceea ce se întâmpla cu banii”, spune Dana Priest. Şi pentru că republicanii nu erau favorabili extinderii per se, a aparatului guvernamental, s-au întors către piaţă, dând undă verde angajării contractorilor privaţi. Curând s-a ajuns chiar la conturarea unui şablon specific: în jurul unei agenţii care desfăşura activităţi de intelligence apăreau mănunchiuri de subagenţii şi contractori privaţi care îi hrăneau nevoile.
La începutul lunii septembrie, un raport al Congresului arăta că între 30 şi 60 de miliarde de dolari au fost irosiţi în diverse servicii de contractare pe fondul campaniilor din Irak şi Afganistan. Practic, unul din patru dolari (destinaţi contractării) a fost risipit în ultimii 10 ani. Oare câţi bani au fost cheltuiţi aiurea de către miile de filiale ale statului-cazarmă?