Video Disperarea unei mame din Gaza care încearcă să-şi ţină copiii în viaţă. „Am adormit-o la loc, promițându-i mâncare dimineață. Bineînțeles că am mințit”

În Gaza, între dărâmături și bombardamente, o mamă singură se luptă în fiecare zi cu neputința de a-şi putea hrăni cei nouă copii. Povestea lui Mervat Hijazi este una a rușinii, durerii și supraviețuirii şi, din păcate, nu este unică.

Un reportaj emoţionat realizat de Reuters în Gaza dezvăluie un adevăr crud, şi anume acela că acolo războilul continuă. Războiul cu fomea, cu setea, cu disperarea, cu neputinţa şi cu ruşinea părinţilor de nu le putea asigura copiilor o înghiţitură de mâncare.

Mervat Hijazi este o mamă singură, care a rămas să crească cei 9 copii după ce soţul său a fost ucis în timpul bombardamentelor.

Jurnalul foametei

Joi, Mervat Hijazi nu a vut nimic de pus pe masă. Nici măcar un rest de pâine uscată. Singura hrană disponibilă a fost un pliculeț cu pastă de arahide, primit de la o clinică drept supliment nutrițional pentru fiica ei de 11 luni, Lama, subponderală și bolnavă. Ceilalți opt copii au rămas flămânzi. La fel şi ea, dar asta nu mai contează, durerea cea mai mare e faptul că nu ştie dacă a doua zi va fi la fel şi cât vor mai putea supravieţui copiii.

„Mi-e atât de rușine de mine că nu pot să-mi hrănesc copiii”, a declarat Hijazi pentru Reuters din cortul lor amplasat printre dărâmăturile din orașul Gaza. „Plâng noaptea când copilul meu plânge și îl doare stomacul de foame”.

Zaha, în vârstă de șase ani, se trezește în fiecare noapte speriată de sunetele bombardamentelor. Se zbate, tremură, apoi își amintește că nu a mâncat.

„Se trezește îngrozită, tremurând, apoi își amintește că nu a mâncat și că îi este foame. Am adormit-o la loc, promițându-i mâncare dimineață. Bineînțeles că am mințit”, povesteşte femeia de 38 de ani.

De la moartea soțului ei, Mohammed, ucis în timp ce mergea cu bicicleta după ajutoare alimentare, Mervat Hijazi este singură în fața unui război care nu i-a lăsat altceva decât sărăcie, foamete și un cort de pânză.

Într-o săptămână obișnuită, hrana a devenit o loterie dureroasă:

Duminică, 18 mai: Familia ei a primit aproximativ o jumătate de kilogram de linte gătită de la o bucătărie comunitară administrată de o organizație caritabilă, jumătate din cantitatea pe care ar folosi-o în mod normal pentru o singură masă.

Luni: Un grup de ajutor local a distribuit legume în tabără, dar nu au fost suficiente, iar familia lui Hijazi nu a primit nimic. Fiica ei Menna, în vârstă de 14 ani, s-a dus la bucătăria comunității și s-a întors cu o cantitate infimă de cartofi fierți. Tuturor le era foame, aşa că şi-au umplut burţile că apă, ca să nu mai simtă golul dureros.

Marți: Familia a primit aproximativ o jumătate de kilogram de paste gătite de la bucătărie. Una dintre fete a primit și niște falafel de la un unchi care locuia în apropiere.

Miercuri: O zi bună, relativ. Au primit un bol de orez cu linte de la bucătăria comunitară. Nu a fost nici pe departe suficient, dar Menna s-a întors și i-a implorat, iar aceștia i-au dat în cele din urmă alte două feluri mici de mâncare.

Joi: bucătăria era închisă, familia nu putea afla de ce. Nu aveau nimic de mâncare, cu excepția pliculețului cu alune pentru Lama, în vârstă de 11 luni, primit de la o clinică drept supliment nutrițional, deoarece laptele praf pentru bebeluși a dispărut aproape complet.

„Nu am suficient lapte în sâni pentru a o hrăni, pentru că eu abia mănânc. (...) Lama a fost cântărită săptămâna trecută: cinci kilograme. Jumătate din greutatea normală pentru vârsta ei”, a mai povestit Mervat Hijazi, cu ochii goi, din care a pierit orice urmă de speranţă.

Sursă video: Reuters

Lupta pentru a supravieţui de pe o zi pe alta

Familia locuiește acum într-un cort mare și dreptunghiular. Pe un perete stă atârnat portretul soţului său decedat, Mohammed. Sub el, saltele subțiri, boluri goale și recipiente de plastic. Au fugit din districtul Sabra, din nordul Gazei, în ziua în care el a fost ucis, 17 noiembrie 2023. S-au refugiat în Deir al-Balah, apoi s-au întors în oraș în ianuarie, când s-a anunțat o încetare a focului. Casa lor era distrusă. De atunci, trăiesc în cort, alături de alţi refugiaţi care au pierdut tot.

Foamea le-a răpit energia. Copiii zac tăcuți pe podea. Nu au putere nici să-și curețe cortul. Menna stă zilnic la cozi la bucătăriile caritabile. Ajunge cu o oră mai devreme și așteaptă uneori și două ore pentru o lingură de mâncare. Sunt, însă, şi zile în care se întoarce la fraţii săi cu mâna goală.

Mustafa, în vârstă de 15 ani, și Ali, de 13 ani, cară bidoane cu apă din cartiere îndepărtate, pentru că de multe ori cisterna nu ajunge la timp. Misiuni simple, care le epuizează ultimele resurse de energie.

O viață care pare din altă lume

Înainte de război, familia Hijazi ducea o viață liniștită. Mohammed era instalator și câștiga bine. Micul dejun era un festin cu ouă, brânză, fasole, falafel și iaurt. La prânz mâncau carne, pui și legume.

„Oamenii ne invidiau pentru mesele noastre”, își amintește Mervat. Fiica ei, Malik, în vârstă de 16 ani, visează acum la burgeri și Coca-Cola.

Dar mai presus de toate, visează la pace, la siguranţa că vor ajunge să prindă şi ziua de mâine, că nu vor pieri de foame.

„Oamenii obișnuiau să ne invidieze pentru varietatea de mâncare pe care o aveam”, mai spune mama singură, amintindu-și de micul dejun cu ouă, fasole, falafel, brânză, iaurt și pâine, și de prânzurile și cinele cu carne, orez, pui și legume. 

Acum s-ar mulţumi cu orice, numai să-şi poată ţine copiii în viaţă.

O enclavă înfometată

Cazul familiei Hijazi nu este unic. Potrivit unui raport al unui observator global al foametei, aproape 500.000 de persoane din Gaza sunt la un pas de inaniție.

Autoritățile israeliene au afirmat în repetate rânduri că există suficiente alimente în Gaza pentru a hrăni populația și acuză Hamas că fură ajutoare pentru a-și hrăni luptătorii și pentru a menține controlul asupra teritoriului, acuzație pe care gruparea o neagă.

Israelul bombardează și asediază Gaza de când gruparea Hamas, care conduce teritoriul, a lansat un atac surpriză împotriva comunităților israeliene de frontieră la 7 octombrie 2023. Atacul Hamas a ucis 1.200 de persoane, potrivit Israelului, în timp ce autoritățile din Gaza susțin că ofensiva israeliană care a urmat a ucis peste 53.000 de persoane.

Săptămâna aceasta, Israelul a început să permită intrarea unor alimente în teritoriu pentru prima dată de la 2 martie, inclusiv făină și alimente pentru copii, dar a declarat că un nou sistem sponsorizat de SUA și condus de contractori privați va începe să funcționeze în curând.

Planul va implica centre de distribuție în zonele controlate de trupele israeliene, un plan pe care ONU și agențiile umanitare l-au atacat, afirmând că va duce la strămutarea suplimentară a populației și că ajutorul ar trebui să circule prin rețelele existente.

Hijazi a declarat că familia sa nu a văzut încă niciun semn al noului ajutor.

„Nu avem niciun cuvânt de spus în acest război"

Tom Fletcher, șeful ajutorului umanitar al ONU, a declarat săptămâna aceasta că  ajutorul pe care Israelul propune să o permită în Gaza este „o picătură în ocean” din ceea ce este necesar.

„Noi suntem civili. Nu avem niciun cuvânt de spus în acest război. Tot ce ne dorim este ca războiul să se încheie. Vrem să ne întoarcem să trăim în case - case adevărate. Vrem să dormim cu stomacul plin și în pace, fără să ne fie frică să nu murim în timp ce dormim”, şi-a încheiat femeia povestea.