Dharamsala, Tibet. Bine aţi venit în punctul zero al războiului cibernetic chinez!
0Dharamsala, India — Lobsang Gyatso Sither se află în auditorium-ul unei şcoli tibetane, dreptunghiulprezentării sale în Power Point iluminând slab primele rânduri de studenţi din faţa sa. / Reportaj realizat de Jonathan Kaiman, reporter în Beijing
Articol publicat în Ediţia FP România nr 37 (noiembrie/ decembrie 2013), apărută pe 24 decembrie
„Nu deschideţi niciodată ataşamentele mail-urilor pe care nu le aşteptaţi“, spune Sither. Studenţii dau din cap. Un portret al lui Dalai Lama se află deasupra sălii, încadrat de candele electronice care pâlpâie, iar un câine vagabond se strecoară în spatele publicului. „Nu daţi niciodată cuiva parolele voastre“, adaugă Sither, accesând un nou slide, în care se explică pericolele folosirii unui USB străin.
„Guvernul chinez sau alte persoane ar putea să îţi controleze calculatorul“.
Bine aţi venit în Dharamsala, cu o populaţie de 20.000 de locuitori şi una dintre cele mai vizate ţinte ale atacurilor cibernetice!
Micul oraş indian situat în luxuriantele poale ale munţilor Himalaya este căminul lui Dalai Lama, liderul spiritual tibetan aflat în exil, dar şi al Administraţiei Centrale Tibetane (CTA, anterior numit Guvernul tibetan în exil) şi gazda publicaţiilor tibetane şi a organizaţiilor non-guvernamentale pe care guvernul chinez le califică drept grupări teroriste.
Dalai Lama a venit aici în 1959 când trupele chineze au înăbuşit în mod violent o revoltă din Lhasa, în prezent capitala Regiunii autonome tibetane chineze. India l-a considerat pe Dalai Lama drept un semn al diversităţii religioase şi zeci de mii de refugiaţi l-au urmat. Conform unui recensământ din 2009, aproximativ 130.000 de tibetani trăiesc în exil, Dharamsala fiind cel mai apropiat oraş cu statutul de capitală politică.
Oraşul are o atmosferă antică. Casele se ţin strâns legate de abruptele drumuri de munte care se întrevăd printre pădurile dese de cedru, iar macacii se sfădesc pe acoperişuri. Totuşi, se schimbă, păşind precaut în viitor. Calculatoarele sunt pretutindeni. Cafenelele de pe marginea drumurilor oferă espresso dublu şi conexiune wireless (printre cele mai cunoscute parole se numără „Eliberaţi Tibetul“ şi „Independenţă“).
Tineri tibetani folosesc intens iPhone-uri, care, spre deosebire de alte dispozitive concurente, oferă
opţiunea de alfabet tibetan. Comunicarea dintre comunitatea tibetană a oraşului şi Tibet este mai simplu de făcut ca niciodată, însă riscul asumat pentru aşa ceva este mai mare decât oricând.
„Dacă nu folosim linii de comunicaţie securizate, tibetanii din Tibet ar putea fi chemaţi în instanţă“ pentru trimiterea de informaţii sensibile în exterior, spune Sither, coordonatorul din teren al Tibet Action Institute, o organizaţie nonguvernamentală cu sediul în New York care sponsorizează iniţiative educative şi formează activişti în sisteme de comunicaţii securizate.
Guvernul chinez este pretutindeni şi nicăieri modalităţi aproape nedetectabile şi cu surse dificil de identificat. Site-ul chinez al Administraţiei Centrale Tibetane a fost spart în luna august. Oricine din comunitatea tibetană poate constitui o ţintă, de la consilierii lui Dalai Lama la refugiaţii care au în posesie un smartphone.
La începutul lunii noiembrie, şeful Partidului Comunist Tibetan, Chen Quanguo, a propus o serie de măsuri menite să înăbuşe vocea lui Dalai Lama în Tibet, incluzând limitarea comunicaţiilor online. „Munciţi din greu pentru a vă asigura... că vocea şi imaginea forţelor inamice şi a grupului lui Dalai să nu fie nici auzite, nici văzute“, scrie acesta în Qiushi, un ziar de frunte al partidului.
Un protest violent, cu forme vechi de secole, a luat naştere în Tibet, iar Beijingul a apelat la tactici dure şi la tehnologia modernă pentru a-l înăbuşi. Din februarie 2009, cel puţin 120 de tibetani din regiunea munţilor Himalaya s-au jertfit pentru a protesta faţă de guvernarea chineză – bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, călugări şi credinşioşi. Autorităţile chineze au răspuns dur, mobilizând trupe, tăind liniile telefonice şi supunând călugării la programe draconice de „educaţie patriotică“.
Puteţi citi articolul integral în Ediţia FP România nr 37 (noiembrie/ decembrie 2013), apărută pe 24 decembrie