De ce numele Groenlandei înseamnă „Tărâmul verde”, în condițiile în care insula e acoperită 90% cu gheață
0Groenlanda, insula devenită în zilele noastre unul dintre cele mai disputate teritorii, alături de Ucraina și Taiwan, înseamnă, în traducere, „Țara verde” sau ”Tărâmul verde”. Un nume ciudat, având în vedere că în proporție de 80-90% este acoperită cu gheață.
Denumirea de Grœnland, în nordica veche, are mai degrabă un motiv strategic decât descriptiv. Conform surselor istorice, numele a fost dat în jurul anului 982 de Erik cel Roșu, un explorator viking, din motive de „marketing”. Exilat din Islanda, luptătorul a ajuns pe imensa insulă vecină. Dorind să întemeieze aici mai multe așezări, el a vrut să aducă alți coloniști nordici, așa că a ales un nume atrăgător, sperând că „Groenlanda” va suna mai primitor decât realitatea unei insule în mare parte acoperite de gheață.
Totuși, numele nu era complet înșelător. Chiar și în prezent, sudul Groenlandei are veri relativ blânde, cu pajiști verzi, mai ales în zonele de coastă. Iar în perioada medievală timpurie (așa-numita Perioadă Caldă Medievală), clima era ceva mai favorabilă agriculturii decât este astăzi.
5.000 de coloniști l-au urmat în Groenlanda
Tertipul său a adus în „Țara verde” în primă fază în jur de 500 de coloniști, iar cu timpul numărul acestora a ajuns la circa 5.000 de oameni, repartizați în două așezări situate lângă fiordurile de pe coasta de sud-vest. Coloniștii s-au organizat politic după modelul islandez și Erik cel Roșu a devenit liderul suprem al Groenlandei, bogat și respectat.
Groenlanda - de la Erik cel Roșu, la Donald cel Portocaliu - un titlu inspirat al celor de la politico.eu
În jurul anului 1010, în colonie a izbucnit însă o epidemie care a dus la moartea conducătorului. Către sfârșitul secolului XIV, au dispărut din Groenlanda și ultimii coloniști, victime ale răcirii climatului, ale inundării zonelor de coastă, ale luptelor cu inuiții și cu foamea.
Islanda, ”Țara de gheață” care e verde
Tot în nordul îndepărtat, mai există o anomalie de nume. Islanda se traduce prin „Țara gheții”, deși e mai verde decât Groenlanda. Insula a primit acest nume în secolul al IX-lea, potrivit sagelor nordice, de la un viking pe nume Hrafna-Flóki Vilgerðarson. Acesta a ajuns pe insulă după o iarnă foarte grea și, văzând fiorduri pline de gheață și condiții aspre, a numit-o astfel.
Dar, la fel ca în cazul Groenlandei, numele e înșelător: Islanda are un climat mai blând, datorită Curentului Golfului. Are multe zone verzi, pășuni și chiar agricultură (totuși, neproductivă până la folosirea apei geotermale în sere), doar aproximativ 10–11% din suprafața ei fiind acoperită de gheață.
Iată alte nume înșelătoare de pe mapamond
Patagonia - „Țara picioarelor mari”: numele vine de la „patagón”, un personaj legendar descris de exploratorii europeni. Localnicii li se păreau uriași coloniștilor, dar în realitate aveau doar încălțăminte mare din piele.
Marea Neagră - nu e chiar neagră. Numită pe rând Axaina („albastru închis", în limba cimerienilor), Pontos Euxeinos (Marea Primitoare, dat de greci), Marea cea Mare (bizantini), marea noastră a primit mai târziu de ”neagră” de la turci: Kara Deniz. Aceștia o asociau cu nordul, în limba lor negru însemna și nord. Alte surse precizează că furtunile puternice o făceau să pară întunecată.
Capul Bunei Speranțe - nu e tocmai „bun”. Contrar credinței unora, Capul Bunei Speranțe nu este cel mai sudic punct al continentului african, acesta aflându-se la 150 de kilometri distanță, la Agulhas. Inițial, acest punct a fost numit Capul Furtunilor de navigatorul portughez Bartolomeu Dias, din cauza vremii extreme. Mai târziu a fost redenumit, pentru a nu demoraliza navigatorii.