Datoria britanică, o bombă cu ceas
0După ce Fitch a modificat perspectiva ratingului AAA al Marii Britanii de la stabilă la negativă, scheletele din dulapul economic al Regatului Unit ies la iveală. Statul britanic se află într-o situaţie financiară critică, scrie site-ul Atlantico.
Supuşii Majestăţii Sale par condamnaţi să-şi piardă ratingul maximal. Zilele următoare, ministrul Bugetului, George Osborne, ar trebui să prezinte noul buget. Nu va fi deloc o sarcină simplă. Stearea financiară a Marii Britanii este critică, spun analiştii - nivelul său de îndatorare este cu mult peste cel al restului statelor UE.
În bilanţul oficial, nu figurează decât un total de 1.000 de miliarde de lire (68% din PIB). Cifra în absolut e impresionantă, dar ca raport din PIB, e onorabilă, comparabil cu cifra franceză (87%) sau chiar germană (83%). Tabloul este mai sumbru brusc din cauza perspectivelor oferite de MInisterul Finanţelor, care sunt departe de a fi încurajatoare.
În primul rând, felul în care este calculată datoria e discutabil, ea atingând, de fapt, 81% din PIB. Apoi, datoria sectorului privat (datoriile acumulate de familii şi companii, mai puţin băncile) atinge un record de 180% din PIB. Cel mai important însă, pasivul (datoria) fondurilor de pensii, pe care se sprijină sistemul de pensii britanic a fost subevaluat. E deja de 1.200 de miliarde de lire, ceea ce depăşeşte cu mult estimările de încasări.
Cum a ajuns aici Marea Britanie ?
Bilanţul destul de bun lăsat de Tony Blair a fost afectat de decizia succesorului său, Gordon Brown Decizia unei creşteri puternice a cheltuielilor publice. Marea Britanie s-a bazat pe miracolul faimoasei sale industrii financiare, dar miracolul s-a transformat în coşmar în timpul crizei creditelor. Criza a determinat statul să aplice o politică de relansare masivă şi extrem de costisitoare. La fel ca şi Grecia şi în Spania, cura de austeritate impusă şi în Regat riscă să sufoce economia deja în derivă.
Mai există şi alte motive de îngrijorare. Multitudinea de credite ieftine oferite de băncile comerciale foarte agresive din Regat i-a încurajat pe britanici să se împrumute foarte mult şi să cheltuie mult mai mult decât îşi permit - de la necesităţile zilnice până la investiţiile în imobiliare, a căror valoare a căzut apoi brusc.
Iar sistemul de pensii prin capitalizare, în ciuda transparenţei sale, a condus la alte probleme. Temerile pieţelor de a investi au făcut să scadă încasările fondurilor de pensii britanice, constrânse acum să afişeze rate de rentabilitate extrem de ridicate pentru a-şi acoperi sumele vărsate pensionarilor. Riscurile asumate (investiţii riscante) sunt tot mai mari. astfel că o salvare din partea statului pare tot mai probabilă.
Există însă şi aspecte mai puţin alarmante : guvernul britanic a reacţionat întotdeauna foarte rapid când a fost vorba de gestionat criza. Iar datoria publică a statului nu e consideră încă de pieţe un pericol. Iată de ce randamentul (nivelul la care se împrumută) este unul foarte scăzut : 2,45% pentru obligaţiunile pe 10 ani.
Coaliţia la putere a tăiat şi din cheltuielile publice, pentru a-şi reduce deficitul cu un punct şi jumătate, până la 3,5%.