Cum îşi împart ONG-urile lumea
0Prin puterea lor, unele organizaţii non-guvernamentale sunt obligate să se supună logicii economiei de piaţă. După cum oricine poate constata, multe ONG-uri mari care erau adevărate organizaţii caritabile la înfiinţarea lor, au devenit, cu timpul, imense companii care sunt acum conduse de interese financiare şi ocupă un loc important pe scena internaţională.
În aceaste vremuri în schimbare, aceste ONG-uri îşi împart lumea, rivalizând cu multinaţionalele şi chiar unele state, în pierdere de viteză. Înarmate cu o astfel de putere, aceste organizaţiile mai luptă oare împotriva inegalităţilor sociale, a globalizării? Pe lângă implicarea lor în zone de conflicte care însângerează planeta, ceea ce putem întreba ONG-urile este dacă sunt bune cunoscătoare a timpurilor pe care le trăim.
Pentru a-şi conserva puterea de acţiune şi cota lor de piaţă, în marele bazar umanitar, aceste organizaţii intră adesea în concurenţă unele cu altele, cu riscul de a-şi ruina propriile acţiuni şi fără a ţine cont de adevăratele nevoi ale populaţiei locale şi că pot pune în pericol dezvoltarea acestora. Un reprezentant al Naţiunilor Unite în Haiti a avertizat asupra creării de structuri paralele umanitare şi asupra multitudinii de astfel de organizaţii - 10.000 în acestă ţară.
Această regretabilă concurenţă se explică în mare parte prin faptul că marile ONG-uri nu au scăpat de contaminarea mercantilă propagată de multinaţionalele care doresc să investească în ţările beneficiare de ajutoare umanitare. Marile organizaţii filantropice sunt disperate să-şi crească numărul de donatori şi să-şi extindă aria de acţine.
Unele dintre ele nu ezită să-şi simplifice şi chiar să-şi adapteze dezvoltarea la realitatea politică şi socio-economică a ţărilor în care îşi desfăşoară activitatea. „Noianul de umanitarism" se explică numai în funcţie de gigantismul şi pernamenţa unora dintre ONG-uri? De ce aceste structuri nu se limitează în spaţiu şi timp? Începând cu o anumită dimensiune, aceste organizaţii fac mai multe pentru propria lor dezvoltare decât pentru a ajuta oamenii? În acest domeniu remarca „Small is beautiful" a economistului britanic Ernst F. Schumacher, în anii 70, este mai de actualitate ca orcând!