Cum a funcționat impunerea de tarife ridicate pentru alte țări. Ce a făcut diferit Coreea de Sud, o poveste de succes

Impunerea unor taxe vamale ridicate a avut în mare parte un impact negativ pentru industriile țărilor care le-au îmbrățișat, cu mici excepții, relatează Wall Street Journal, care analizează cazurile a patru țări.

Decizia lui Donald Trump de a aplica tarife mari asupra importurilor face din SUA una dintre cele mai protecționiste țări din lume.

Dar nu este singura care s-a gândit să ia astfel de măsuri, așa cum arată exemplele unor țări precum India și Argentina, care au apelat la tarife – și la o serie de alte restricții comerciale – pentru a-și proteja industriile în curs de dezvoltare, înghețând importurile.

În cazuri rare, aceste măsuri au avut rezultate care i-au mulțumit pe arhitecții măsurilor protecționiste, precum stimularea producției de mașini în Asia și de frigidere în America de Sud.

Dar, în majoritatea cazurilor, tarifele și alte măsuri au însemnat produse de slabă calitate, importuri extrem de costisitoare și stagnare industrială, în măsura în care fabricile nu puteau concura pe piață și înnăbușeau inovația, spun economiștii. Multe țări au rămas blocate în cicluri de creștere lentă, cu o dependență importantă de exportul de resurse naturale în dauna competiției în sectoare globale cu creștere rapidă.

WSJ analizează exemplul a patru dintre aceste țări: India, Coreea de Sud, Argentina și Nigeria.

India

India, în deceniile de după obținerea  independenței (1947) față de Marea Britanie, a urmat o politică de substituire a importurilor – pe care a încercat să le înlocuiască cu bunuri produse în țară. Acesta era menită să stimuleze fabricile locale prin impunera unor tarifelor ridicate. Planul nu a avut efectul scontat, adică să propulseze o economie cu creștere ridicată.

Apoi, în cele două decenii care au urmat crizei financiare din 1991, India a scăzut tarifele la o medie de 13% de la 125% pentru partenerii comerciali. Economia a avut un salt de la a 12-a ca mărime din lume la a cincea în prezent. India, totuși, nu a abandonat protecționismul: tarifele au rămas ridicate, iar țara nu a făcut schimbările necesare pentru a elimina birocrația și pentru a reforma legislația muncii și sistemul juridic învechit pentru a face loc unei economii competitive.

Exporturile de îmbrăcăminte din India sunt un exemplu prin excelență de autovătămare. Pe măsură ce salariile au crescut în China în ultimul deceniu, Bangladesh și Vietnam au întrevăzut oportunități și au deschis fabrici de confecții care au furnizat zeci de miliarde de dolari economiilor lor. Sectorul de export de îmbrăcăminte din India, între timp, a pierdut teren, pe care economiștii îl atribuie în mare măsură tarifelor ridicate la fibrele sintetice utilizate în produsele fast-fashion.

„Face greu pentru India să producă bunuri la un ritm competitiv”, a apreciat Abhishek Anand, economist la Institutul de Studii pentru Dezvoltare din Madras, care a pledat ca India să-și reducă tarifele.

Coreea de Sud

Cazul Seului a dovedit că tarifele și alte politici protecționiste, în cazuri rare, pot avea totuși rezultatele dorite. Cu o jumătate de secol în urmă, Hyundai Motors era puțin cunoscută, o companie protejată de o interdicție importurilor de mașini și apoi de tarife ridicate.

Efectul politicilor protecționiste a fost că Hyundai s-a transformat într-o mare putere exportatoare, devenind alături de marca soră Kia al treilea producător auto din lume în ceea ce privește vânzările de vehicule, după Toyota și Volkswagen. Planificarea unui viitor orientat spre export a dat roade.

Aceeași poveste poate fi spusă pentru economia Coreei de Sud în ansamblu.

Seulul a impus tarife mari asupra bunurilor de larg consum în a doua jumătate a secolului al XX -lea, potrivit unei analize recente a profesorului emerit de economie Keun Lee de la Universitatea Națională din Seul. Odată una dintre cele mai sărace țări din lume după războiul din Coreea, Coreea de Sud a răsărit ca o stea printre tigrii economici din Asia cu creștere rapidă. În 2023, producția pe cap de locuitor a țării era de 33.000 de dolari, conform Băncii Mondiale, același nivel ca fostul stăpân colonial Japonia.

„Se poate argumenta că dacă Coreea s-ar fi deschis de la început fără tarife”, a scris Lee, „economia coreeană nu ar fi avut la fel de mult succes în promovarea firmelor autohtone”.

El a subliniat că politica tarifară a fost calibrată cu atenție pentru a permite exportatorilor acces ieftin la echipamente, expunând în același timp companiile la disciplina piețelor mondiale și menținând capitalismul în viață.

La începutul acestui secol, factorii de decizie din Coreea de Sud au simțit că companiile națiunii erau pregătite să reziste singure. SUA și Coreea de Sud au negociat un acord de liber schimb, care a fost ratificat în 2011. Un acord modificat în prima administrație Trump a intrat în vigoare în 2019.

Argentina

Argentina, de asemenea, și-a blocat o mare parte a economiei sale, în speranța de a încuraja fabricile autohtone, atunci când Marea Depresiune a lovit într-una dintre cele mai bogate țări din lume odată.

În deceniile următoare, liderii populiști succesivi – de la generalul Juan Perón în anii 1940 la președintele Cristina Kirchner la începutul acestui secol – au făcut din Argentina una dintre cele mai închise democrații din lume printr-o combinație de tarife, controale valutare și restricții la importuri.

Kirchner a impus tarife de până la 35% pentru electronicele importate și a implementat alte restricții stricte la import. Aceste măsuri au creat la început mii de locuri de muncă bine plătite, pe măsură ce muncitorii din fabricile argentinieni au asamblat televizoare Samsung și telefoane mobile Nokia.

Dar au creat și afaceri ineficiente cu costuri uriașe pentru trezorerie și contribuabili. Consumatorii au primit produse de slabă calitate și au plătit de două ori mai mult pentru un televizor fabricat în Argentina în comparație cu un client din Chile, țara vecină, cu acces la piața liberă.

„Nivelul de protecție pe care îl are Argentina nu a ajutat economia, a generat o mulțime de ineficiențe”, a spus Pablo Guidotti, economist la Universitatea Torcuato Di Tella din Buenos Aires.

Protecționismul a însemnat că unele dintre cele mai populare produse tehnologice din lume, cum ar fi iPhone-urile, nu erau disponibile, forțând argentinienii să plătească prețuri mari pe piața neagră sau să zboare la Miami.

Sub președintele Javier Milei, Argentina reduce reglementările, cheltuielile publice și se pregătește pentru comerțul liber. Dar, până acum, Argentina a menținut unele politici protecționiste în timp ce Milei lucrează pentru a construi rezervele băncii centrale.

Nigeria

A patra economie ca mărime a Africii are un tarif mediu de 12% pentru toate produsele, cu taxe de 70% sau mai mult pentru bunurile de lux, alcool, tutun și produse similare, potrivit Administrației pentru Comerț Internațional.

Contrabandiștii nigerieni au profitat, introducând pe furiș totul, de la orez la mașini - articole pe care, în ciuda protecțiilor comerciale, Nigeria încă nu le produce în cantități suficiente pentru a satisface piața locală.

Pentru cei puțini care au dezvoltat afaceri protejate de tarife și alte bariere, asta a însemnat acumularea de avere. Cel mai proeminent exemplu este cel mai bogat om din Africa, Aliko Dangote, a cărui avere provine din ciment, zahăr, sare și alte mărfuri.

„Tariful trebuie să existe mai întâi pentru a crea oportunitatea”, a explicat Samuel Aladegbaye, analist la Zedcrest Group, o companie de servicii financiare cu sediul în Lagos, Nigeria. „Dar dacă ai doar o singură persoană capabilă să profite de oportunitate, atunci te alegi cu un monopol.”

Dangote neagă că a creat un monopol. El a subliniat că oricine este liber să ia deciziile de investiții riscante pe care le-a luat el însuși.