Controversele din jurul primului muzeu naţional din lume dedicat istoriei drepturilor omului

Muzeul Canadian pentru Drepturile Omului, situat în oraşul Winnipeg, provincia Manitoba, este primul muzeu din lume dedicat istoriei şi înţelegerii drepturilor omului. Construit pe un sit archeologic, muzeul stârneşte încă controverse în privinţa modului în care abordează evenimente legate de drepturile omului.

Ideea construirii unui astfel muzeu i-a aparţinut magnatului media din Winnipeg Israel Asper care a contribuit cu 20 de milioane de dolari prin intermediul fundaţiei familiei sale. El s-a gândit să exploreze o gamă variată de drepturi ale omului de la bullying-ul în şcoli la genocide.

El a reuşit să coopteze Guvernul Canadei şi administraţiile provinciei Manitoba, respectiv oraşului Winnipeg.

Construcţia muzeului a început în 2009, acesta fiind deschis oficial în 2014. În Canada nu se mai construise un muzeul national din 1967, iar muzeul din Winnipeg era şi primul muzeu national construit într-un alt oraş decât Otawa în ultimii 50 de ani, scrie Atlas Obscura.

Muzeul a stârnit controverse prin prisma faptului că urma să fie construit pe un sit archeologic de unde fuseseră recuperate peste 400.000 de artefacte, unele datând din 1100 d.H.r. Câteva grupuri de activişti s-au opus construirii muzeului pe un teren bogat în artefacte, unele dintre ele argumentând chiar că zona este locul în care băştinaşii îşi îngropau morţii. Totuşi începând cu 1950 s-au făcut peste 50 de săpături fără a fi descoperite vreodată rămăşiţe umane, astfel că s-a purces la construcţia sa.

După deschidere, muzeul a dat naştere unor controverse în privinţa galeriilor sale. Cele 10 galerii principale ale muzeului înfăţişează o plajă largă de subiecte referitoare la drepturile omului, printre teme numărându-se „Perspective indigene”, „Călătorii canadiene” şi „Examinări ale Holocaustului.” Faptul că muzeul desparte galeriile dedicate Holocaustului de cele dedicate persecuţiilor suferite de populaţiile băştinaşe din Canada nu le-a picat deloc bine anumitor grupări printre care Congresul Canadiano-Ucrainean, Canadienii pentru Educaţia privind Genocidul şi Congresul Germano-Canadian.

Acestea, alături de alte asociaţii, au susţinut că aceste două tipuri de violări ale dreptului omului nu merită o atenţie specială în defavoarea altora. Ele au făcut trimiteri la abuzuri precum Foametea Ukraineană din 1932 şi  internarea ucrainienilor în lagăre canadiene între 1914 şi 1920 (subiecte acoperite de muzeu, dar nu în galerii dedicate). Controversele legate de tematicile muzeului continuă şi astăzi, în ciuda expoziţiilor cuprinzătoare şi a bogăţiei informaţiilor oferite.

FOTO: ATLASOBSCURA.COM/ERIK ARAUJO

Muzeul este unic şi din punct de vedere arhitectural. El a fost conceput de arhitectul american Antoine Predock care s-a lăsat inspirat de peisajele canadiene. El şi-a descris viziunea astfel: „Sculptat în pământ şi înălţându-se deasupra oraşului, conturul aripilor pământeşti ale unul porumbel alb îmbrăţişează un munte mitic de piatră Tyndall veche de 450 milioane de ani. Structura sa alcătuieşte un reper atemporal pentru toate naţiunile şi culturile – o apariţie-simbol din gheaţă, nori şi piatră în mijlocul unei păşuni.”

Printre atracţiile muzeului se numără Turnul Speranţei şi Grădina Contemplării.