Cele două Indii

Există două Indii. Una, strălucitoare, prezentă în fiecare zi pe ecranele televizoarelor şi în discursul politicienilor. O Indie care, dacă le-am da crezare, avansează cu paşi mari spre statutul de putere mondială.

Şi o altă Indie, nu foarte vizibilă şi despre care se vorbeşte mai puţin. Este India unei mizerii endemice, unde liderii politici din castele superioare tratează oamenii simpli ca pe nişte piese de mobilier sau ca pe nişte animale domestice.

Or, această Indie îşi face azi simţită prezenţa, regrupându-se sub flamura ideologiei maoiste, pentru a lupta contra guvernanţilor (oamenii din castele inferioare, aşa-zişii adivasis constituie o parte importantă a efectivelor maoiste).

Atâta vreme cât nu vom avea curajul să recunoaştem această realitate, vom asista din ce în ce mai des la incidente de o sălbaticie rară, ca acela din 6 aprilie, din districtul Dantewada. Acolo, un grup de maoişti a masacrat 75 de membri ai forţelor Ministerului de Interne (Central Reserve Police Force) antrenate să lupte împotriva grupurilor insurecţionale.  

Am putea fi tentaţi să vedem în insurecţia maoistă doar o manipulare  a populaţiei analfabete în scopuri politice. Dar teoria aceasta nu e suficientă pentru a explica  de ce sute şi sute de oameni se alătură mişcării. Atâta vreme cât nu vom reuşi o dublă abordare - operaţiuni antiinsurecţionale mai eficace însoţite de o mai bună administrare dedicată ameliorării calităţii vieţii acelor oameni -, sângele va continua să curgă.

Zonele tribale din India au creat mereu probleme guvernării centrale. Aşa s-a întâmplat şi după obţinerea independenţei, cu insurecţia şi luptele separatiste în statele din nord-estul ţării, reprimate, ulterior, prin forţă. Nehru a creat un serviciu special, IFAS (Serviciul Indian de Administrare a Frontierei), afectându-i cei mai buni ofiţeri şi însărcinându-l cu gestiunea regiunilor tribale. În plus, IFAS a fost mereu deschis dialogului cu reprezentanţii tribali. De la Rajiv Gandhi (1984-1989) încoace, însă toţi premierii indieni au tratat cu duritate zonele tribale. Au văzut în revoltele acestora doar o problemă de securitate publică, ignorând complet dimensiunea umană.

Acum a sosit timpul pentru premierul nostru, Manmohan Singh, să-şi asume responsabilitatea şi să elaboreze o strategie politică, concretă şi umană, în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă aceste populaţii tribale din centrul Indiei.