Ce interese are Turcia în Libia

O punere în aplicare - anunţată de Tripoli - a unui acord de cooperare militară cu Turcia deschide calea unei intervenţii turce în Libia, în vederea opririi mareşalului Khalifa Haftar, susţinut de către ţări rivale Ankarei în regiune, relatează AFP.

Până în prezent, forţele Guvernului de Uniune Naţională (GNA), recunoscut de ONU şi cu baza la Tripoli, au reuşit să împiedice trupele lui Haftar, care şi-au lansat ofensiva împotriva Tripoli la 4 aprilie, să intre în capitală, cu ajutorul puternicelor grupări armate venite de la Misrata, un oraş situat la est de Tripoli.

Linia frontului s-a mofificat prea puţin pe teren, însă forţele care-l susţin pe Haftar domină zona de câteva săptămâni, cu ajutorul unor drone furnizate de Emiratele Arabe Unite (EAU), aliatul său, potrivit ONU şi unor analişti.

Pentru a echilibra aceste forţe, Turcia a furnizat la rândul său GNA drone, însă aceste aeronave sunt „considerate drone «low-cost»“ faţă de cele de care dispun susţinătorii lui Haftar, apreciază Arnaud Delalande, un specialist în probleme de apărare.

Forţele lui Haftar au reuşit să distrugă o parte din dronele turce.

La sol, forţele loiale lui Haftar dispun, de mai multe săptămâni, de susţinerea unor mercenari din grupul Wagner - o societate rusă de securitate privată, potrivit lui Delalande.

Evocată de asemenea de presă, prezenţa acestor mercenari a fost dezminţită de către Moscova.

„GNA începe să vadă riscul“ ca rivalul său să obţină un avantaj, ceea ce explică faptul că cere ajutor, potrivit acestui expert.

Alt semn al acestei temeri este faptul că GNA a cerut, în afară de Turcia, altor patru „ţări prietene“ - Statele Unite, Regatul Unit, Italia şi Algeria - să îl ajute să respingă ofensiva inamicului său.

Ce ajutor poate furniza Ankara?

Turcia poate furniza GNA apărare antiaeriană, şi anume un sistem de bruiere a dronelor, consilieri suplimentari şi drone mai moderne, potrivit lui Delalande.

Un astfel de ajutor ar putea „reechhilibra forţele“, consideră acest expert, apreciind că grupul Wagner a desfăşurat în Libia un sistem de bruiaj al dronelor, ceea ce explică, în opinia sa, prăbuşirea de curând a două drone la sud de Tripoli.

Analişti de la ONU avertizează cu privire la riscul unei escaladări şi unui „scenariu sirian“ - un război în care se angajează numeroase mari puteri şi forţe regionale - în cazul unei implicări mai directe a unor ţări străine în Libia.

Delalande îndepărtează însă o eventuală trimitere de militari turci la luptă pe teren - ca în nordul Siriei - sau unor avioane de vânătoare pentru a efectua atacuri.

În opinia sa, Turcia nu dispune de o bază aeriană în apropiere de Libia în vederea efectuării, mai mult sau mai puţin discret, a unor atacuri aeriene, aşa cum fac, în opinia sa, EAU şi anume din Egipt.

La rândul său, Emad Badi, de la Middle East Institute, apreciază că o susţinere mai puternică din partea Turciei a GNA „ar putea să schimbe datele problemei“.

Interesele Turciei în Libia

„Aliniera Turciei cu GNA este dictată de mai mulţi factori, inclusiv geopolitici şi ideologici“, apreciază Badi.

Turcia vrea mai ales să contracareze influenţa unor actori regionali - EAU şi Egiptul - care îl susţin pe Haftar şi care sunt ostili curentelor islamiste apropiate Turciei.

Există, de asemenea, motivări de ordin economic şi strategic, în contextul în care zăcăminte de hidrocarburi descoperite în estul Mării Mediteranr atrag apetitul Turciei, dar şi altor riverani - Grecia, Egipt, Cipru şi Israel - care întreţin relaţii dificile cu Ankara.

Ameninţată cu sancţiuni a Uniunii Europene (UE) cu privire la foraje pe care le consideră ilegale în largul Ciprului, o insulă a cărei parte de nord o ocupă, Turcia intenţionează astfel să se sprijine pe un acord cu Libia cu privire la delimitarea maritimă, pentru a pune capăt izolării sale în Mediterana de Est şi a-şi valorifica dreptul de exploatare a hidrocarburilor.