Ce cred nord-coreenii despre ei: „Toată lumea ştie că noi suntem cei mai buni“

Încă de la o vârstă fragedă, nord-coreenii sunt învăţaţi că ţara lor este centrul lumii şi că ei aparţin unei culturi şi unei ideologii superioare altor naţiuni. Felix Abt, un om de afaceri elveţian care a trăit şi a muncit în Coreea de Nord timp de şapte ani, a povestit cum această perspectivă de superioritate etnică afectează viaţa de zi cu zi a coreenilor.

Pasaje din viitoarea sa carte, „Un capitalist în Coreea de Nord“, în care este descrisă viziunea nord-coreenilor asupra purităţii naţionale, au fost publicate de „North Korea News“.

Coreea de Nord, leagănul umanităţii

Felix exemplifică nivelul de îndoctrinare a nord-coreenilor relatând o discuţie pe care a avut-o pe când călătorea cu un tren spre Phenian. Atunci când le-a povestit altor călători că soţia sa este originară din Hanoi, Vietnam, discuţia a devenit una tensionată, iar nivelul de disconfort a devenit tot mai ridicat când Felix a încercat să le explice că vietnamezii şi nord-coreenii au multe în comun.

A încercat apoi să destindă atmosfera, comentând că, de obicei, copiii proveniţi din părinţi de naţionalităţi diferite iau de la fiecare cele mai bune gene şi ajung să devină superiori faţă de ei. Dar fără să vrea, el a dat naştere unei teorii a superiorităţii raselor.

Istoricii sunt, în mare parte, de acord că, în timpurile preistorice, strămoşii actualilor coreeni au migrat din nordul Asiei. Nu de aceeaşi părere sunt şi ei. Nord-coreenii consideră că naţiunea lor este leagănul umanităţii, care a dat naştere tuturor strămoşilor omenirii.

„Toată lumea ştie că noi, coreenii, suntem cei mai buni“

Până în 1960, în Republica Populară Democrată Coreeană erau permise căsătoriile între parteneri de naţionalităţi diferite. În 1963, singurul partid al statului, al Muncitorilor din Coreea, a demarat o campanie împotriva căsătoriilor mixte, cerând chiar divorţul cuplurilor acestora. De atunci, povestea menţinută de partid a fost că femeile sud-coreene au fost forţate de forţele americane de ocupaţie să se prostitueze şi chiar că le erau aranjate căsătoriile. Pe de altă parte, femeile libere din Republica Populară Democrată Coreeană puteau să-şi aleagă orice bărbat, dar să fie coreean.

Felix a povestit o altă întâmplare care i-a confirmat că nord-coreeni se cred superiori. „După terminarea unui seminar la Şcoala de Afaceri Phenian, l-am condus la aeroport pe lector, timp în care am spus glume şi ne-am simţit bine. Glumele puteau fi interpretate ca fiind ofensatoare în contextul nepotrivit. În tot acet timp, secretara mea a stat pe bacheta din spate, fără să scoată un cuvânt.

La întoarcere, însă, a izbucnit în plâns şi a început să-mi reproşeze că nu am un comportament acceptabil. Mi-a spus că nu mai vrea să lucreze cu mine şi apoi mi-a zis: «Toată lumea ştie că noi, coreenii, suntem cei mai buni». Am încercat să-i explic sarcasmul din glumele noastre, care nu îi vizau neaparat pe coreeni. Însă ea s-a simţit ofensată şi a exprimat ceea ce cred nord-coreenii despre ei“, a mai povestit omul de afaceri.

Lupta contra imperialismul american

După câţiva ani petrecuţi în Phenian, Felix a realizat că poporul nord coreean a fost învăţat să fie politicos cu străinii şi să evite discuţiile politice care ar putea atrage duşmănia acestor „oameni impuri“. Ei nu ar spune niciodată unui străin ce cred cu adevărat despre el.

În acest sens, Felix a povestit cum ghizii obişnuiesc să le spună turiştilor americani: „Noi iubim civilii americani“, deşi, Kim Il Sung obişnuia să-i îndemne pe membrii Partidului Muncitorilor să fie mereu pregătiţi de război împotriva americanilor: „Cel mai important lucru în pregătirile de război este să ne învătăm poporul să urască imperialismul Statelor Unite ale Americii. În caz contrar, nu vom fi capabili să învingem imperialiştii americani, care se laudă cu superioritatea lor tehnologică.”