Canada neagă că ar fi primit vreo cerere de azil de la familia băiatului sirian înecat în Turcia

Autorităţile canadiene au negat că ar fi primit vreo cerere de azil de la familia băiatului sirian de trei ani găsit mort pe o plajă din Turcia, după ce ambarcaţiunea cu care încerca să ajungă în Grecia s-a scufundat, aşa cum susţinea mătuşa copilului, relatează BBC News Online.

Autorităţile canadiene din domeniul imigraţiei au precizat joi că nu au găsit date oficiale privind primirea vreunei cereri de azil din partea tatălui lui Aylan, Abdullah Kurdi. Fratele lui Abdullah, Mohammad, a depus însă o cerere, dar aceasta a fost respinsă pentru că era incompletă, au adăugat autorităţile.

Aceste precizări au venit după ce un parlamentar canadian şi mătuşa lui Aylan Kurdi, care locuieşte la Vancouver, au declarat că solicitarea de azil a familiei băiatului a fost respinsă de autorităţile canadiene. Guvernul canadian a fost criticat pentru că nu primeşte mai mulţi refugiaţi sirieni.

Teema Kurdi, sora lui Abdullah, şi-a rectificat ulterior declaraţiile, precizând că a sperat să sponsorizeze o cerere de azil din partea familiei băieţelului, după ce solicitarea lui Mohammad a fost respinsă. Aylan şi familia lui au fugit în Turcia din oraşul sirian Kobane, după ce acesta a fost atacat în mod repetat de gruparea Stat Islamic la începutul acestui an, a povestit Teema Kurdi.

"Nu meritau să moară, nu meritau. Se îndreptau către o viaţă mai bună. Nu trebuia să li se întâmple asta", a declarat femeia într-o conferinţă de presă, înainte de a izbucni în lacrimi. Aylan, fratele său Galip, în vârstă de cinci ani, şi mama lor, Rehan, în vârstă de 35 de ani, s-au aflat printre cele 12 persoane - inclusiv alţi copii - care au murit după ce două bărci s-au răsturnat în timp ce încercau să ajungă pe insula elenă Kos.

O fotografie cu corpul băiatului - în care apare îmbrăcat într-un tricou roşu aprins şi pataloni scurţi, cu faţa în jos în nisip - a fost publicată în ziarele din întreaga lume, declanşând un val de simpatie faţă de refugiaţi şi, totodată, de indignare faţă de percepţia unei lipse de acţiune din partea ţărilor civilizate de a-i salva.