Averile miliardarilor împiedică lupta antisărăcie

Averile uriaşe acumulate de cei mai bogaţi 100 de miliardari ai lumii accentuează inegalităţile şi împiedică posibilitatea de a eradica  sărăcia, potrivit organizaţiei de caritate Oxfam.

Acumularea de avuţie şi de venituri la o scară fără precedent, adesea în detrimentul siguranţei joburilor şi al unor câştiguri decente pentru cei mai săraci oameni de pe Planetă, a subminat capacitatea celor care trăiesc din ajutoare sau din salarii mici de a-şi îmbunătăţi situaţia şi de a scăpa de sărăcie, afirmă Oxfam.

Cei mai săraci oameni din lume ar putea fi scoşi din sărăcie de mai multe ori dacă cei mai bogaţi 100 de oameni ar renunţa la banii acumulaţi anul trecut, susţine organizaţia.

Fără a da exemple, organizaţia a afirmat că cele 240 miliarde acumulate în 2012 de cei mai bogaţi 100 de miliardari ar fi suficiente pentru a eradica de patru ori sărăcia extremă.

Se întâmplă rar ca organizaţiile de caritate să-i atace pe bogaţi, deoarece aceştia sunt priviţi de obicei ca sursă de fonduri. Bill Gates şi Warren Buffett fac parte dintr-un grup de 40 de miliardari din SUA care donează mare parte din averea lor unor proiecte de ajutor, dar există puţine detalii privind nivelul donaţiilor lor anuale. Iar gestul lor nu a fost imitat de milionarii ruşi, din Orientul Mijlociu sau din China.

Criza i-a favorizat pe bogaţi

Într-un raport intitulat “Costul inegalităţii: cum suntem cu toţii afectaţi de averile şi de veniturile extreme”, publicat înainte de Forumul Economic de la Davos,de săptămâna viitoare, organizaţia cere liderilor mondiali să limiteze veniturile extreme şi să se dedice reducerii inegalităţilor cel puţin la nivelul anului 1990.

Raportul a descoperit că cei mai bogaţi 1% dintre oameni şi-au mărit veniturile cu 60% în ultimii 20 de ani, iar criza financiră a accelarat acest proces în loc să-l încetinească.

Barbara Stocking, şeful executiv al Oxfam, a declarat că averea extremă este "ineficientă din punct de vedere economic, corozivă din punct de vedere politic, separatoare din punct de vedere social şi destructivă din punct de vedere al medului înconjurător”.

Ea a indicat studii care arată că ţările au suferit din cauza nivelului mic de investiţii  şi de creştere economică, în timp ce muncitorii sunt forţaţi să supravieţuiască cu o parte mai mică din veniturile totale.

"Nu mai putem pretinde că acumularea de avere de către câţiva oameni va face ca, inevitabil, cei mulţi să beneficieze – adesea  se întâmplă tocmai invers."

Inegalitate ca în vremea lui Dickens

Potrivit raportului, această problemă afectează toate regiunile lumii. "În Marea Britanie, inegalitatea se întoarce rapid la cote care nu au mai existat din vremea lui Charles Dickens. În China, 10% dintre oameni încaseayă circa 60% din totalul veniturilor. Nivelul inegalităţii în China sunt este acum  similar cu acela din Africa de Sud, care este acum cea mai inegală ţară din lume şi semnificativ mai inegală decât la sfârşitul apartheid-ului".

În SUA, partea din venitul naţional care merge către  cei mai bogaţi 1% din oameni s-a dublat începând din 1980, crescând de la 10% la 20%, potrivit raportului. Partea din venitul naţional ce revine primilor 0,01% dintre  americani este mai mare decât în 1920.

Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional au susţinut că inegalitatea extremă a veniturilor subminează creşterea şi ambele organizaţii au încercat să condiţioneze împrumuturile acordate de programe care limitează creşterea inegalităţii.

Estimările arată că, în SUA, cei mai bogaţi 1% dintre americani folosesc de 10.000 de ori mai mult carbon decât un cetăţean de condiţie medie.

Paradisurile fiscale

Potrivit Oxfam, liderii mondiali ar trebui să înveţe de la ţări precum Brazilia, care au crescut rapid, în timp ce au redus inegalitatea.

"Avem nevoie de o nouă abordare globală pentru a anula deceniile de inegalitate în creştere. Ca un prim pas, liderii mondiali ar trebui să se angajeze să reducă inegalităţile la nivelul anilor 1990", a declarat Barbara Stocking.

Ea spune că închiderea paradisurilor fiscale, în care este estimat că se află 31 de mii de miliarde de dolari, sau o treime din bogăţia globală, ar putea produce încă 189 miliarde de dolari în venituri din taxe.