ANALIZĂ O soluţie inedită a crizei nord-coreene: China ar trebui să trimită 30.000 de militari în Coreea de Nord

Singura modalitate de a evita o confruntare nucleară este de a-l asigura pe Kim Jong-un că Statele Unite nu vor - şi că nu pot - invada Coreea de Nord.

În ceea ce priveşte descurajarea politicii hotărâte a Phenianului de a dezvolta un arsenal nuclear, până acum nimic nu pare a fi funcţionat: acorduri de denuclearizare, rezoluţiile ONU şi sancţiunile economice - toate au eşuat, iar insultele şi provocările la adresa liderului nord-coreean au doar efectul de a reîntări această politică, susţine Alton Frye, preşedinte al Council for Foreign Relations, într-o analiză pentru Foreign Policy.

În opinia profesorului american, experienţa Războiului Rece poate oferi o soluţie inovativă în rezolvarea acestei crize - anume posibilitatea unei asigurări strategice, ceea ce a determinat alte state în această perioadă să renunţe la dezvoltarea propriilor arsenale nucleare.

„Care este principalul motiv pentru care Coreea de Nord urmăreşte dezvoltarea unui arsenal nuclear? Phenianul susţine că la baza acestei strategii se află teama corect întemeiată cum că Statele Unite şi Coreea de Sud doresc răsturnarea regimului lui Kim. Pentru America o asemenea teamă poate părea absurdă; Secretarul Rex Tillerson a negat explicit o asemenea intenţie. Cu toate acestea, rămâne motivul principal pentru aceste programe balistice şi nucleare, ce-l fac pe Kim Jong-un atât de periculos. Ar fi mult mai prudent ca această preocupare să fie adresată direct, demonstrând că ameninţarea unei invazii a Coreei de Nord este nerealistă şi, în al doilea rând, că în lipsa unei astfel de ameninţări dezvoltarea în continuare a acestor programe ar avea scopuri mult mai sinistre din partea Phenianului”, scrie expertul american.

Evident simplele declaraţii în acest sens din partea Washingtonului şi a Seulului nu sunt suficiente. Însă, aceleaşi politici ce au oprit Germania, Japonia şi Coreea de Sud să-şi dezvolte propriile arsenale nucleare se pot dovedi eficiente şi în cazul Coreei de Nord.

„Decizia acestor state de a nu-şi dezvolta propriile arsenale nucleare a avut la bază mai mulţi factori, însă nici unul mai important decât securitatea pe care alianţa cu Statele Unite le-a oferit-o, o alianţă întărită de desfăşurarea trupelor americane pe teritoriile acestor state”, scrie  Alton Frye.

În condiţiile în care actuala politică agresivă a Washingtonului se dovedeşte în continuare ineficientă în a descuraja dezvoltarea programelor militare de către Phenian, în condiţiile în care până şi China, singurul aliat al Coreei de Nord s-a alăturat rezoluţiilor ONU de impunere a sancţiunilor economice, autorul american sugerează că poate este timpul pentru o iniţiativă diferită.

„Ar putea China să ofere asigurări Coreei de Nord la fel cum Statele Unite au oferit Coreei de Sud? În contextul în care Beijingul a devenit îngrijorat cu privire la comportamentul Phenianului, a clarificat acordul de apărare cu Phenianul subliniind faptul că va ajuta Coreea de Nord în cazul unui atac - dar că nu va susţine regimul dacă acesta va începe un război. Deşi această politică este un constructivă, este posibil ca ea să fie interpretată de către Phenian drept o lipsă de hotărâre din partea Beijingului, ceea ce ar justifica actuala strategie a Coreei de Nord”, scrie autorul american.

După cum subliniază profesorului Alton Frye, este posibil ca tânărul lider nord-coreean să nu fie familiar cu sacrificiul imens pe care China l-a făcut în apărarea statului nord-coreean în războiul din 50-53: aproape 3 milioane de soldaţi implicaţi, peste 380,000 de răniţi şi 180,000 de morţi.

În opinia expertului american, garanţiile Chinei pentru securitatea Phenianului ar fi mult mai credibile dacă ar fi însoţite de desfăşurarea forţelor chineze pe teritoriul Coreei de Nord. O politică similară de asigurare ar putea implica desfăşurarea a 30,000 de militari ai armatei Chinei, un total comparabil cu forţele americane staţionate în Coreea de Sud.

„Poate părea contra-intuitiv a încuraja China să întărească capabilităţile militare ale Coreei de Nord. Se poate susţine că o asemenea măsură este împotriva intereselor americane. A oferi o asemenea susţinere unui stat cu grave încălcări ale drepturilor omului poate fi un preţ mult prea mare. Dar, efectul final ar trebui să fie reducerea probabilităţii unui conflict”, subliniază autorul american.

În ceea ce priveşte calculele strategice, o astfel de măsură nu ar schimba prea mult actuala situaţie, susţine autorul american. Asta pentru că Statele Unite şi Coreea de Sud au anticipat mereu că, în cazul unui conflict, se vor confrunta cu forţele militare ale ambelor state. Dar, apropierea crescută a unui număr de soldaţi chinezi nu are cum să influenţeze balanţa strategică. Coreea de Sud şi Statele Unite sunt deja descurajate de la o invazie a Nordului, iar o prezenţă marginală a armatei Chinei nu ar schimba această realitate.

„Efectul principal al unei astfel de politici de asigurare ar fi să elimine orice îndoială că Beijingul s-ar implica în cazul unui atac asupra Coreei de Nord. O asemenea asigurare ar putea elimina temerile Phenianului legate de o invazie americană, şi să elimine astfel principala justificare pentru programele sale militare ce pot destabiliza echilibrul strategic al zonei. Împreună cu propunerea de a relaxa regimul sancţiunilor economice şi izolarea politică, o asemenea iniţiativă i-ar putea oferi motive suficiente lui Kim Jong-un pentru a renunţa la programele sale nucleare”, susţine autorul american.