Analiză FP: De ce China ascunde încă perioada de foamete din timpul lui Mao?

Decenii întregi, Uniunea Sovietică şi-a ascuns ororile în spatele Cortinei de Fier. Poate că cea mai gravă dintre ele a fost foametea pe care Iosif Stalin a declanşat-o în Ucraina şi în sudul Rusiei, ca rezultat al programului său forţat de colectivizare rurală. Atunci, între 1932 şi 1933, şi-au pierdut viaţa între 7 şi 10 milioane de oameni.

Terenurile, proprietăţile, animalele şi chiar casele au fost trecute în proprietatea statului, iar agricultorii au devenit angajaţii statului, obligaţi să livreze cote tot mai mari de cereale. Cei care au opus rezistenţă sau au încercat să ascundă produse alimentare au fost deportaţi în lagărele sovietice de muncă din Siberia sau executaţi. Datele recensământului, care ar fi indicat o cifră mare în rata mortalităţii, au fost blocate pentru o jumătate de secol, scrie „Foreign Policy“.

Înainte de destrămarea din 1991 a Uniunii Sovietice, liderii Partidului Comunist din Ucraina au început să investigheze aspecte legate de foamete, în arhivele propriului partid. Ei au găsit o multitudine de documentare înspăimântătoare, iar unele dintre dovezile cele mai şocante au venit de la fotografii cu copii cu corpuri scheletice sau cerşind resturi de mâncare.

Leonid Kravciuk, care ulterior a devenit primul preşedinte al Ucrainei ales democratic, a fost printre primii care au luat în considerare aceste dovezi. El a fost atât de marcat de feţele copiilor ucişi de foamete, că l-a convins pe Vladimir Ivashko, prim-secretarul Partidului Comunist din Ucraina, să aprobe reproducerea a 350 de fotografii într-o carte care a fost pusă la dispoziţia publicului în 1990. Astăzi, foametea este oficial şi universal amintită în întreaga Ucraină ca „Holodomor“, adică „moarte prin înfometare“.

Un dezastru asemănător, dar cu un impact mult mai mare, a zguduit China la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960. Ca şi în Ucraina, totul a fost colectivizat, iar experimentul s-a încheiat cu cea mai mare catastrofă pe care cunoscut-o vreodată ţara. Cel puţin 45 de milioane de oameni au murit de foame de-a lungul a doar patru ani, după cum arată recentele arhive desecretizate ale Partidului Comunist din China.

Miile de documente conţin tot felul de rapoarte secrete, investigaţii în cazuri de ucidere în masă, confesiuni ale liderilor responsabili de moartea a milioane de oameni şi scrisorile unor cetăţeni nemulţumiţi, dar lipsesc pozele care să surpindă foametea.

Istoricii de la Beijing au argumentat că nu au avut camere de fotografiat pentru că atunci China era încă o ţară săracă. Dar arhivele sunt pline cu anchete ce conţin dovezi fotografice dintre anii 1950 şi 1960, fotografii portret ale criminalilor, fotografii de la scena crimei, chiar şi role de film cu documentare despre disputele teritoriale dintre fermele colectivului. De asemenea, se găsesc uşor pe internet fotografii alb-negru din perioada 1958-1962, cu ţărani la volanul ultimului model de tractor, copii adunaţi în jurul unei mese încărcate cu fructe proaspete, legume şi carne.

Întrebarea este ce s-a întâmplat cu toate fotografiile. Cel mai probabil, au fost distruse de Gărzile Roşii, revoluţionarii înarmaţi ai liderului Mao Zedong din timpul Revoluţiei Culturale. Mao a lansat Revoluţia Culturală în 1966, pentru a-i elimina pe înalţii funcţionari care i-au criticat experimentele economice nesăbuite care au dus la foamete. Când Gărzile Roşii au început atacarea instituţiilor statului în 1967, funcţionarii guvernamentali au distrus înregistrările şi orice material vizual care ar fi putut să-l discrediteze pe Mao.

Dar nu toate dovezile au fost arse. Există o presupunere că fotografiile care surprind perioada foametei sunt probabil puse bine, într-o galerie secretă a ororilor, din interiorul partidului, scrie FP. La urma urmei, o parte din materialul cel mai sensibil rămâne secret.