ANALIZĂ Ce urmăreşte liderul de la Ankara prin cazul Khashoggi

Modul în care abordează Ankara cazul uciderii jurnalistului saudit disident Jamal Khashoggi în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul, inclusiv structura discursului susţinut de preşedintele Recep Tayyip Erdogan pe această temă, lasă să se întrevadă faptul că Turcia ar încerca să se folosească de acest dosar pentru a-şi atinge o serie de scopuri.

Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care a promis să dezvăluie „adevărul gol-goluţ“ despre uciderea jurnalistului saudit disident Jamal Khashoggi în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul, a prezentat marţi doar câteva informaţii noi în acest caz. 

Şi nu a făcut nicio menţiune referitoare la înregistrări audio sau chiar video privind asasinarea jurnalistului, deşi mai multe surse afirmă că anchetatorii turci ar avea astfel de dovezi. 

Însă modul în care a acţionat Erdogan în momentul în care atenţia întregii lumi era îndreptată asupra lui a fost foarte bine calculat, afirmă mai mulţi observatori. Potrivit lor, cel mai probabil, liderul de la Ankara nu a dat (încă) lovitura de graţie Arabiei Saudite pentru a-şi întări puterea de negociere în diverse chestiuni de interes pentru Turcia.

Bloomberg scrie că Erdogan încearcă să transforme crima din consulatul saudit de la Istanbul într-un catalizator care să schimbe echilibrul de putere în Arabia Saudită şi care să-l ajute să dobândească influenţă în Orientul Mijlociu. 

În mod tradiţional, Turcia şi Arabia Saudită au fost puterile din această zonă preferate de Occident, însă recentele derive autoritare ale liderului de la Ankara au tensionat relaţiile Turciei cu unii dintre membrii NATO. Dar cazul Khashoggi îi oferă lui Erdogan ocazia de a demonstra că democraţia lui, cu toate defectele ei, este preferabilă variantei saudite. 

„Turcia şi-a jucat bine cărţile, în mare măsură ca urmare a incompetenţei saudiţilor“, a afirmat Aaron Stein de la Atlantic Council. „Doar că dinamica internă a saudiţilor pare să fie dincolo de capacitatea de implicare a Turciei; multe depind de cum vor muta Statele Unite“, a adăugat el. Iar Turcia este conştientă de acest lucru. Însă speră că această campanie pe care o duce îl va determina pe liderul Casei Albe, Donald Trump, să-i ceară regelui Salman bin Abdulaziz, în vârstă de 82 de ani, să-şi desemneze un alt moştenitor, după cum a declarat un oficial turc.

Rivalitate veche

Ostilitatea dintre Erdogan şi unii membri ai familiei conducătoare de la Riad datează din vremea revoltelor arabe care au început să provoace convulsii în regiune la sfârşitul anului 2010. 

Erdogan a plecat de la premisa că aşa-numita „primăvară arabă“ va aduce la putere în toată regiunea guverne similare, însă acest vis s-a destrămat în 2013, când preşedintele egiptean Mohamed Mursi de la Frăţia Musulmană a fost înlăturat de la putere după numai un an de către generalul Abdel-Fattah El-Sisi. 

Monarhiile din regiune, care văd mişcările musulmane populare drept o ameninţare la adresa existenţei lor, au salutat evenimentul. 

Potrivit analistului Soner Cagaptay de la Programul de cercetare turcă de la Institutul Washington pentru politica din Orientul Apropiat, Erdogan a mizat „totul pe Frăţie în acea perioadă şi a pierdut totul“. „În schimb şi-a câştigat mulţi duşmani: MBS (Mohammed bin Salman, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, n. red.) este unul dintre ei“, a adăugat el. 

Sprijinul acordat lui Mursi de Turcia şi altor mişcări inspirate de Frăţie au creat un fel de bloc regional anti-Erdogan condus de saudiţi, El-Sisi (Egipt) şi şeicul Mohammed Bin Zayed sau MBZ (Emiratele Arabe Unite). 

Acum însă, „Erdogan are capacitatea de a-i pune în încurcătură atât pe MBS, cât şi pe Trump, dar o păstrează pentru final“, consideră analistul anterior citat.

„Este o şansă pentru el să submineze alianţa anti-Erdogan a lui MBS, MBZ şi Sisi, pentru că MBS a devenit veriga cea mai slabă“, a conchis acesta.

Totodată, Turciei lui Erdogan nu i-ar strica nici o injecţie financiară din Arabia Saudită, având în vedere problemele cu care se confruntă economia turcă. Retragerea sprijinului saudit miliţiilor kurde din Siria şi relaxarea presiunii asupra Qatarului, un aliat al Turciei, ar fi, de asemenea, pe placul liderului de la Ankara.