Algoritmul care ar putea prezice noile valuri de îmbolnăviri de Covid-19

O echipă de oameni de ştiinţă a creat un algoritm care ar putea să anticipeze mişcările legate de epidemia de covid-19 cu aproximativ două săptămâni înainte, timp suficient pentru luarea unor măsuri adecvate, relatează The New York Times (NYT).

O echipă de oameni de ştiinţă de la Harvard condusă de Mauricio Santillana şi Nicole Cogan a prezentat un algoritm care semnalează un pericol legat de boala provocată de noul coronavirus cu cel puţin 14 zile înainte. Sistemul se bazează, între altele, pe supravegherea în timp real a Twitterului, căutărilor pe Google şi datelor de mobilitate de pe smartphone-uri, scrie NYT, potrivit slate.fr.

Acest sistem i-ar putea ajuta pe decidenţi în gestionarea situaţiilor provocate de noul coronavirus, mai ales că trebuie să găsească soluţii pentru diverse întrebări, cum ar fi ieşirea din carantină, reimpunerea izolării, relansarea economiei etc., notează sursa citată.

„Tot ce facem este să observăm, nu emitem ipoteze. Metodele noastre sunt destul de sensibile la schimbările imediate de comportament, pe care putem să le integrăm rapid în algoritm”, explică Mauricio Santillana, directorul Laboratorului de inteligenţă artificială al spitalului pentru copii din Boston şi profesor adjunct de pediatrie şi epidemiologie la Harvard.

Studiul arată că „sursele de date alternative de nouă generaţie pot furniza semnale precoce în legătură cu creşterea prevalenţei covid-19”, a declarat Lauren Ancel Meyers, bioloagă şi statisticiană la Universitatea din Texas.

La New York, de exemplu, numărul mesajelor pe tema covid-19 a crescut pe Twitter cu mai bine de o săptămână înainte de explozia infectărilor, la mijlocul lui martie.

Deşi pare atractiv, totuşi acest algoritm are limitele sale. Analiza datelor nu poate permite anticiparea schimbărilor bruşte de comportament în rândul maselor. De exemplu, niciun algoritm nu ar fi putut prevedea protestele care au urmat decesului lui George Floyd. În plus, reţelele de socializare şi motoarele de căutare pot să nu mai reprezinte un reper odată cu trecerea timpului. Cu cât oamenii se familiarizează cu un agent patogen, cu atât mai puţin caută informaţii despre el.