AFP: Speranţa unei aderări rapide a Suediei şi Finlandei la NATO se îndepărtează tot mai mult

Speranţa unei aderări rapide la NATO a Suediei şi Finlandei scade, din cauza Turciei, care blochează procesul aderării şi acuză cele două ţări de susţinerea unor grupări kurde, relatează AFP.

Atât Suedia, cât şi Finlanda îşi continuă luni negocierile cu Turcia în vederea unei aderări la NATO, însă speranţa unei aderări rapide pare se se îndepărteze tot mai mult.

Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg se întâlneşte luni, la Bruxelles, cu reprezentanţi turci, suedezi şi finlandezi, cu speranţa de a debloca dosarul, înaintea unui summit al Alianţei Nord-Atlantice prevăzut săptămâna viitoare.

„Cred că este posibil, dar va fi foarte dificil. Acest lucru le va cere ambelor tabere să dea dovadă de o voinţă reală de a face un compromis”, estimează într-un interviu acordat AFP drectorul Institutului de Studii Turceşti la Universitatea din Stockhom, Paul Levin.

TURCIA CERE ANGAJAMENTE

Înainte de blocajul-surpriză turc, luna trecută, Stockholmul şi Helsinki - dar şi condicerea NATO de la Bruxelles - sperau la un proces rapid de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, printr-o afişare a unanimităţii celor 30 de membri actuali la summitul de la Madrid.

Însă premierul finaldez Sanna Marin a recunoscut săptămâna trecută riscul ca situaţia să fie ”îngheţată”, în cazul în care litigiul nu este deblocat până la summit.

„Dacă nu rezolvăm aceste probleme înaintea (summitului de la) Madrid, există riscul ca situaţia să fie îngheţată. Nu ştim cât timp, dar ar putea dura un anumit timp”, a declarat ea la o reuniune a premierilor nordici.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a cerut miercuri „măsuri concrete” din partea ameblor capitale nordice.

Ankara cere angajamente în scris.

Turcia acuză cele două ţări - dar mai ales Suedia - de susţinerea unor grupări kurde ca PKK şi YPG, pe care le consideră teroriste.

Ea cere totodată o rdicare a blocării exportului de armament, impusă de cele două ţări nordice, din cauza intervanţei militare a Turciei în Siria, în 2019, o înăsprire a legislaţiei antiteroriste suedeze şi extrădarea mai multor persoane pe care le consideră teroriste.

Suedia a fost una dintre primele ţări care au clasat PKK drept organizaţie teroristă, încădin anii '80.

Însă, la fel ca multe ţări occidentale, ea şi-a exprmatsusţinerea faţă de YPG, aliate PKK în Siria, care au luptat împotriva jihadiştilor din Statul Islamic (SI), alături de Statele Unite.

Stockholmul a făcut deja câteva gesturi, subliniind că intrarea în NATO ar putea schimba poziţia autorităţii sale însărcinată cu exportul de armament privind Turcia.

Suedia şi-a înăsprit, de asemenea, legislaţia antiteroristă în ultimii ani, iar o nouă înăsprire urmează să intre în vigoare la 1 iulie, sublinia săptămâna trecută premierul Magdalena Andersson.

O DEPUTATĂ-CHEIE

Însă, având în vedere importanta comunitate kurdă suedeză - estimată la 100.000 de persoane - ”Suedia se demarcă(...), fiind în general mai favorabilă cauzei kurde”, notează Paul Levin.

„Din acest punct de vedere, Turcia poate că are dreptate să se concentreze asupra Suediei”, subliniază universitarul.

„Există un conflict real între viziunea Suediei în problema kurdă şi cerinţele turce faţă de Suedia”, subliniază, de asemenea, o profesoară de ştiinţe politice la Universitatea din Uppsal, Li Bennich-Björkman.

Această dilemă se manifestă foarte vizibil în rolul pe care l-a jucat în ultimele săptămâni o deputată suedeză de origine iraniano-kurdă, Amineh Kakabaveh, care se opune oricărei concesii lui Erdogan.

Din cauza echilibrului foarte precar în Parlamentul suedez, vocea sa este esenţială în asigurarea susţinerii Guvernului social-democrat minoritar al lui Magdalena Andersson.

La ora actuală, „nu e nimeni mai puternic în politica suedeză decât Kakabaveh”, declară AFP Elisabeth Braw, o specialistă în probleme de Apărare suedeze la American Entreprise Institute..

Deputata - care a obţinut un acord, în noiembrie, în vederea alegerii lui Magdalena Andersson - a ameninţat că nu va susţine miercuri bugetul Guvernului , dacă nu obţine o promisiune clară a unui embargo vizând exportul de armament în Turcia.

Însă rolul acestei deputate - care nu face parte din niciun grup parlamentar - urmează să scadă în timpul vacanţei parlamentare, până la alegerile de la 11 septembrie, în care foarte probabil urmează să nu mai fie aleasă.

„Însă pierdem peste trei luni de zile”, subliniază Elisabeth Braw.