Adios, kirchnerism! Argentina începe un nou capitol cu liberalul reformator Mauricio Macri

Liberalul Mauricio Macri a obţinut victoria, duminică, în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Argentina, urmând să preia funcţia pe 10 decembrie, punând astfel capăt celor 12 ani de guvernare Kirchner şi marcând un viraj către dreapta al celei de a treia economii din America Latină.

După numărarea a 91% din buletinele de vot, primarul capitalei Buenos Aires Mauricio Macri, în vârstă de 56 de ani, a obţinut 52,11% din voturile exprimate, în timp ce adversarul său, Daniel Scioli, candidatul coaliţiei de stânga, la putere, a obţinut 47,89% şi şi-a recunoscut înfrângerea, relatează AFP în pagina electronică.

Preşedinta de stânga Cristina Kirchner, care a condus ţara din 2007, când i-a succedat soţului ei, nu a putut să candideze, potrivit Constituţiei, pentru al treilea mandat consecutiv.

Imediat după anunţarea primelor rezultate, o explozie de bucurie a răsunat în rândul susţinătorilor primarului Buenos Airesului, reuniţi la cartierul general al coaliţiei Cambiemos (Să schimbăm).

„Suntem copleşiţi de emoţie. Mulţumim. Vă mulţumim că aţi crezut că noi putem construi Argentina pe care o visăm. Sunt aici pentru că voi aţi decis acest lucru“, a declarat preşedintele-ales în faţa miilor de simpatizanţi.

„Prin votul vostru aţi făcut posibil imposibilul“, a continuat el, în ovaţii, după care a improvizat câţiva paşi de dans, pe muzica latino care răsuna într-o atmosferă de sărbătoare.

„Nu vom uita niciodată această seară“, a declarat Maria Eugenia Vidal, în vârstă de 42 de ani, aleasă, spre surprinderea generală, pe 25 octombrie, guvernatoare a provinciei Buenos Aires, cea mai populată din ţară - locuită de 16 din cele 41 de milioane de argentinieni - în locul lui Daniel Scioli.

Macri, un outsider

Un outsider în aceste alegeri, Mauricio Macri şi-a construit o coaliţie victorioasă în jurul partidului de drepta pe care l-a fondat - PRO -, asociindu-se cu radicalii din cadrul UCR (centru-stânga), un partid istoric redus care a oferit Cambiemos reţeaua sa naţională.

„Este o zi istorică şi ne va schimba viaţa“, declara el duminică dimineaţa, îniante să voteze într-o şcoală din capitală.

Acest fost preşedinte al Clubului de Fotbal Boca Juniors - cel mai prestigios din Argentina - promite o ruptură cu politica economică protecţionistă a guvernelor Nestor (2003-2007) şi Cristina Kirchner (2007-2015).

Economiştii Cambiemos preconizează o flexibilizare sau o suprimare a controlului accesului devizelor străine, a limitării importurilor sau barierelor vamale, intenţionând să rupă cu supraevaluarea pesoului argentinian şi soluţionarea conflictului cu privire la datorie prin „fonduri rapace“.

Macri este fiul unui puternic om de afaceri italian care a făcut avere în Argentina. Născut la Tandil, la 400 de kilometri de Buenos Aires, el a crescut în capitală.

Construirea unei majorităţi

După ce a făcut studii de inginerie la Universitatea Catolică din Buenos Aires, el a condus întreprinderile din cadrul Grupului Macri, creat de tatăl său.

Daniel Scioli, în vârstă de 58 de ani, susţinut de coaliţia de stânga a preşedintei în exerciţiu Cristina Kirchner, se prezenta drept apărătorul celor mai nevoiaşi, al ajutoarelor sociale acordate de către administraţia Kirchner şi se ridica furios „împotriva capitalismului sălbatic“ încarnat, în opinia sa, de Mauricio Macri.

Acesta din urmă a produs o surpriză pe 25 octombrie, în primul tur. În timp ce partidul său se clasa cu şapte puncte procentuale în urma celui al Daniel Scioli, el obţinea 34% din voturi, iar candidatul puterii 37%.

„Societatea argentiniană voia o schimbare. Macri a reuşit să încarneze această schimbare. El a câştigat deoarece este un bun gestionar. De-acum este necesar să-şi transforme coaliţia electorală în coaliţie de guvernământ“, notează Mariano Aguas.

Fără să deţină o majoritate în Camera Deputaţilor, şi nici în Senat, Mauricio Macri este nevoit să ţeasă alianţe pentru a guverna Argentina, cu o opoziţie peronistă care deţine majoritatea absolută în Senat, dar şi o majoritate relativă de mandate de deputaţi.