50 de milioane de oameni sunt victime ale sclaviei moderne. Cum sunt exploatați

Cincizeci de milioane de persoane sunt victime ale sclaviei moderne, cu 10 milioane mai mult decât în anul 2018, pe fondul unei exploatări galopante la nivel mondial, conform unor estimări oficiale, relatează The Telegraph.

Numărul persoanelor exploatate prin muncă, inclusiv traficul sexual, a crescut la 28 de milioane în anul 2021, iar alte 22 de milioane se află în căsătorii forțate.

Pandemia Covid-19, conflictele prelungite, fenomenele meteorologice și inflația galopantă au alimentat această creștere, conform Indexului sclaviei moderne din acest an, realizat de Walk Free, un grup pentru drepturile omului care luptă împotriva traficului de persoane. 

„Mai sunt 10 milioane de sclavi moderni. Situația s-a agravat pe fondul atacurilor asupra democrației, al regresului global al drepturilor femeilor și al cererii din partea țărilor cu venituri mai mari", a afirmat Jacqueline Joudo Larsen, șefa departamentului de cercetare la nivel mondial al Walk Free. 

Noile estimări arată că sclavia continuă să fie practicată la scară largă în întreaga lume. Mai mult de jumătate dintre victimele muncii forțate și un sfert dintre cei prinși în căsătorii forțate se găsesc în țările cu venituri medii superioare sau ridicate. 

Potrivit indexului, aflat la cea de-a cincea ediție, cele zece țări cu cel mai mare procent de victime ale sclaviei moderne în rândul populației sunt: Coreea de Nord, Eritreea, Mauritania, Arabia Saudită; Turcia; Tadjikistan, Emiratele Arabe Unite, Rusia, Afganistan și Kuweit. 

Șase dintre cele zece state cu cel mai mare număr estimat de victime sunt țări din G20: India, China, Rusia, Indonezia, Turcia și SUA. 

Cererea globală pentru fast fashion, o industrie plină de exploatare și lipsită de transparență, a jucat un rol deosebit de important în exacerbarea sclaviei moderne. 

Între timp, cele mai grave forme de exploatare a copiilor continuă să fie întâlnite în lanțurile de aprovizionare cu ciocolată și în industria pescuitului, ambele supuse presiunilor de reducere a costurilor pe fondul scăderii profiturilor. 

„O manifestare a inegalității extreme”

„Sclavia modernă pătrunde în fiecare aspect al societății noastre. În esența sa, sclavia modernă este o manifestare a inegalității extreme", a afirmat Grace Forrest, director fondator al Walk Free. 

Raportul din acest an atrage, totodată, atenția asupra modului în care schimbările climatice exacerbează criza, forțând milioane de oameni să migreze și expunându-i astfel unui risc mai mare de exploatare. 

Printre recomandările prezentate se numără și îndemnul adresat guvernelor de a îmbunătăți legislația muncii și inspecțiile, de a pune capăt muncii forțate impuse de stat și de a crește vârsta legală de căsătorie la 18 ani. 

Documentul a indicat că Regatul Unit a luat cele mai multe măsuri de combatere a sclaviei moderne, apoi și Țările de Jos și Portugalia, în timp ce Turkmenistanul și Rusia au luat cele mai puține măsuri. 

Luând mai multe forme, sclavia modernă reprezintă, în cele din urmă, suprimarea sistematică a libertății unei persoane în scopul exploatării acesteia în interes personal sau comercial. Iată cum arată în prezent situația la nivel mondial. 

Munca forțată este orice muncă efectuată în mod involuntar și sub amenințarea unei sancțiuni. 

Indexul sclaviei moderne din 2023 estimează că 28 de milioane de persoane sunt victime ale muncii forțate, femeile, copiii și migranții fiind afectați în mod disproporționat. 

Cele mai multe cazuri, 86%, sunt întâlnite în sectorul privat, în industrii precum construcțiile, agricultura și munca la domiciliu. 

Un motor important al sclaviei moderne

Situațiile de muncă forțată s-au înrăutățit pentru mulți migranți în timpul pandemiei Covid-19, care a afectat drepturile angajaților și care, sub presiunea de a răspunde la criză, a dus la reduceri de costuri în mai multe industrii globale. 

Statele arabe au cea mai mare prevalență a muncii forțate (5,3 la mie), urmate de Europa și Asia Centrală (4,4 la mie, ceea ce reprezintă 4,1 milioane de persoane). 

Munca forțată poate lua toate formele, dar sclavia domestică este una dintre formele principale. De obicei, se așteaptă ca victimele să lucreze la domiciliu și să fie disponibile 24 de ore pe zi. Li se pot lua pașapoartele și telefoanele, iar locațiile lor pot fi monitorizate. 

Exploatarea copiilor este o altă formă de muncă forțată, care afectează 3,3 milioane de persoane din întreaga lume. Un membru al familiei își poate vinde copilul pentru a lucra în industrii precum pescuitul, pentru a-și reduce povara economică. 

Copiii sunt, de asemenea, exploatați în căutarea educației. De exemplu, în cadrul sistemului din Togo, copiii din zonele rurale sunt trimiși în orașe pentru a-și termina studiile și pentru a locui cu rudele, care îi pot forța să muncească. 

În Senegal, religia este un motor important al sclaviei moderne. Aproximativ 200.000 de copii trăiesc în școlile din țară, cunoscute sub numele de daaras, unde sunt separați de familie, învățați să cerșească pentru a se hrăni și bătuți în mod regulat. 

Munca forțată impusă de stat este cea mai gravă versiune a sclaviei moderne, în care guvernele, adesea de natură autoritară, privează victimele de drepturile omului în condiții de muncă abuzive. 

În anul 2021, circa 3,9 milioane de persoane au fost forțate să muncească de către autoritățile statului, 56% dintre acestea au fost obligate să muncească în închisori. Statele Unite ale Americii s-au aflat printre cei mai mari vinovați. 

Lagărele de muncă 

Coreea de Nord și Eritreea au fiecare o prevalență deosebit de ridicată a muncii forțate impuse de stat. În Coreea de Nord, marea majoritate a victimelor sunt forțate de stat să lucreze în agricultură, în construcția de drumuri și în construcții, de obicei ca pedeapsă pentru exprimarea unor opinii politice opuse sistemului. 

Între timp, în Eritreea există un program național obligatoriu de recrutare, care are o durată nedeterminată. Au apărut unele rapoarte despre persoane care au petrecut zeci de ani în serviciul guvernului. 

Apoi, există lagărele de muncă din China, în care uigurii sunt forțați să culeagă bumbac și să producă îmbrăcăminte, alături de îndoctrinarea politică, opresiunea religioasă și sterilizarea forțată. 

În zonele de conflict, în taberele de refugiați sau ca urmare a traficului de persoane, femeile pot deveni, de asemenea, victime ale exploatării sexuale. 

În ultimii ani, femeile au fost din ce în ce mai mult exploatate în adăposturile de urgență, corturile sau taberele concepute pentru a-i proteja pe cei care fug de crizele climatice, conform indexului. 

Mai mult decât atât, rețelele de socializare au dus la o creștere a exploatării, victimele fiind păcălite să facă favoruri sexuale în cadrul unor escrocherii elaborate care le promit dragoste, muncă sau noi oportunități. 

Sclavia a fost prima problemă legată de drepturile omului care a stârnit o preocupare internațională. Cu toate acestea, în ciuda condamnării, practicile similare sclaviei rămân o problemă gravă. 

22 de milioane de persoane sunt prinse în capcana căsătoriilor forțate

La nivel mondial, se estimează că 22 de milioane de persoane sunt prinse în capcana căsătoriilor forțate. Aproape două treimi dintre acestea au loc în regiunea Asia și Pacific, cu cea mai mare prevalență în statele arabe. 

Majoritatea căsătoriilor forțate sunt aranjate de un membru al familiei, 73% dintre ele sunt forțate să se căsătorească de către părinți. 

Copiii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă și instabilitate economică sunt deosebit de vulnerabili în fața căsătoriilor forțate, familiile folosind această metodă pentru a reduce costurile și pentru a obține avere prin intermediul zestrei sau al prețului miresei. 

Această practică este foarte răspândită în special în Kârgâzstan, unde se estimează că au loc 12.000 de cazuri în fiecare an. 

Dezastrele naturale, precum cutremurele, pot determina, de asemenea, o creștere a numărului de căsătorii forțate, susține Tirana Hassan, director executiv al Human Rights Watch. „Copiii, și în special fetele, devin mai susceptibili, deoarece familiile vulnerabile sunt deja constrânse", a afirmat ea. 

Căsătoria forțată poate duce, de asemenea, la muncă forțată, soții trimițându-și tinerele soții să lucreze în fabrici. Aservirea pentru datorii rămâne o formă comună de sclavie. În mod obișnuit, o persoană se obligă să muncească până la achitarea datoriilor. 

Mauritania a fost ultima țară care a abolit sclavia, în anul 1981, și continuă să aibă una dintre cele mai ridicate rate. 

Consiliul de Securitate al ONU a raportat că în ultimii cinci ani au fost recrutați și răpiți în fiecare an aproximativ 10.000 de copii, unii dintre ei având doar opt sau nouă ani. Unii dintre ei ar fi fost forțați să își împuște mortal părinții pentru a-și dovedi loialitatea. Printre țările afectate se numără Afganistan, Republica Democrată Congo și Mali.