2017, anul în care Coreea de Nord a accelerat ritmul şi a crescut miza în programele sale nucleare şi balistice

Coreea de Nord a accelerat ritmul, în 2017, în cursa sa nebună către arma nucleară, relansând temeri, demne de cele mai întunecate momente ale Războiului Rece, cu privire la un conflict atomic, scrie AFP.

Acest dosar urmează să continue să producă titluri de presă în 2018, în contextul în care capitalele străine par incapabile să constrângă Coreea de Nord să renunţe la programele sale nuclear şi balistic.

Multiplele rânduri de sancţiuni adoptate de Consiliul de Securitate al ONU nu au descurajat Phenianul să realizeze, în septembrie, al şaselea test nuclear, cel mai puternic de până în prezent - un test al unei bombe cu hidrogen, potrivit regimului nord-coreean.

Nordul a realizat anul acesta şi o serie de teste de rachete intercontinentale (ICBM) şi a dat asigurări că este capabil să atace teritoriul continental american şi că a devenit un stat nuclear deplin.

Preşedintele american Donald Trump a ripostat ameninţând - el s-a angajat, de la tribuna ONU să „distrugă total“ Coreea de Nord în cazul unui atac lansat de Phenian - şi insultându-l pe Kim Jong-un - pe care la catalogat drept „omuleţul-rachetă“.

„De ce să mă Kim Jong-un, spunându-mi «bătrân», dacă eu n-am să-i spun NICIODATĂ «mic şi gras»?“, a dat asigurări Trump pe Twitter.

Unii experţi consideră că această supralicitare în injurii şi exagerare ar putea să aibă un efect invers faţă de cel scontat şi să încurajeze Phenianul în cursa sa. Cu atât mai mult cu cât Nordul îşi justifică ambiţiile nucleare prin ameninţarea americană.

Risc de „război involuntar“

Statele vulnerabile răspund adesea ameninţărilor externe prin militarizare, observă Vipin Narang, un profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

„Soluţia este să se sprinteze până în punctul în care, în faţa ameninţării unui atac, avertizezi că ai multe arme nucleare“, spune Narang.

„Este impresionantă şi îngrozitoare viteza cu care au asamblat toate piesele“.

Phenianul spune că prioritatea sa este propria supravieţuire. Criticii săi îl acuză că vrea să reunifice prin forţă peninsula împărţită de aproape 70 de ani.

Răspunzând progreselor nord-coreene, Washingtonul şi-a multiplicat demostraţiile de forţă, prin survolarea peninsulei cu bombardiere.

În paralel, reprezentanţi americani au agitat ameninţarea opţiunii militare, alimentând temeri cu privire la o eroare de calcul susceptibilă să degenereze în conflict.

Van Jackson, un expert în probleme de apărare la Universitatea Victoria din Wellington, apreciază că riscul unui „război nuclear involuntar“ nu a mai fost atât de mare de la Războiul Rece, din cauza sofisticării armamentului nord-coreean şi nivelului actual al tensiunilor.

„Coreea de Nord ar putea să vrea să efectueze un atac nuclear preventiv, dacă ea crede că Statele Unite sunt pe punctul de invada sau decapita regimul“, spune Jackson.

De aici temerea, în ţările aflate în raza de acţiune a arsenalului nord-coreean, faţă de un război nuclear care s-ar solda cu milioane de morţi.

În Japonia unii au început să construiască adăposturi acasă sau la birou. În Coreea de Sud, voci cer Guvernului să-şi lanseze propriul program nuclear, ceea ce ar pune în pericol alianţa cu Statele Unite, care se presupune că apără Sudul.

Eşecul politicii americane?

La începutul lui decembrie, sirenele au răsunat în Hawaii, când acest stat şi-a testat pentru prima oară de la sfârşitul Războiului Rece sistemul de alertă în caz de atac nuclear.

Numeroşi experţi consideră că este necesar ca Washingtonul să dialogheze cu Phenianul.

Însă Nordul, care susţine că arma nucleară nu este negociabilă, revendică să trateze de la egal la egal cu Statele Unite, ca două puteri nucleare.

Washingtonul a spus mereu că nu va accepta o Coree de Nord dotată cu arma nucleară şi că Phenianul trebuie să ia măsuri concrete de dezarmare înaintea oricăreii discuţii - al cărei obiectiv este dezarmarea nucleară.

Secretarul de Stat american Rex Tillerson tocmai a creat o surpriză, sugerând că ţara este pregătită de-acum să negocieze „fără vreo condiţie prealabilă“. Însă Casa Albă a dat asigurări după aceea că poziţia sa nu s-a schimbat.

„Mi se pare straniu să se spună că «nu acceptăm» arma nucleară nord-coreeană“, declară Joshua Pollack, un cercetător la Middlebury Institute of International Studies din Monterey. „Să spui sau să nu spui anumite cuvinte nu schimbă cu nimic realitatea“.

Să se aşeze la masa negocierilor cu o Coree de Nord „nucleară“ ar însemna un eşec politic enorm al Statelor Unite, care vor recunoaşte în acel moment că nu au reuşit să împiedice regimul nord-coreean să dobândească bomba.

Iar cu cât Washingtonul va aştepta mai mult, cu atât preţul diplomatic al unui dialog va fi mai mare pentru Statele Unite, avertizează Joel Wit, de la Johns Hopkins University, care a  negociat cu Nordul în timpul administraţiilor Clinton şi Bush.

La acea vreme, îşi aminteşte el, Phenianul avea doar nişte ”rachete amărâte”.

„Râdeam de ei şi spuneam că nu este ceva serios“, spune el. „Acum vedem că e serios, că preţul a crescut şi că vor face greutăţi“.