Unitate afișată, haos în culise. Divergențele dintre capitalele europene riscă să slăbească poziția Bruxellesului în fața lui Trump

Uniunea Europeană vrea să dea impresia unui front comun în negocierile delicate cu Statele Unite privind regimul tarifar, însă realitatea din spatele ușilor închise e alta: divergențele dintre capitalele europene riscă să slăbească poziția Bruxellesului exact în momentul în care Washingtonul își arată din nou colții. Publicația Politico a analizat aceste tensiuni, arătând cât de departe este Uniunea de consensul pe care îl proclamă public.

Oficialii europeni susțin că negocierile cu administrația americană sunt „coordonate” și „unitare”, însă în culise, fiecare dintre cele 27 de state membre își apără propriile interese economice și politice interne. Comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, se vede astfel nevoit să joace un rol de mediator mai degrabă decât de negociator în fața SUA.

Comisia Europeană urmează să informeze ambasadorii statelor membre despre stadiul negocierilor vineri, 4 iulie. Speranțele pentru un acord rapid depind de reacțiile acestora — și ele nu sunt deloc aliniate. Pe masa negocierilor rămâne subiectul sensibil al tarifului vamal de 10% impus de Donald Trump în 2018, care încă afectează exporturile europene.

Germania și Italia, conciliante

Germania și Italia — în special prin vocea cancelarului Friedrich Merz și a premierului Giorgia Meloni — se arată dispuse să accepte menținerea acestor tarife, în schimbul unei înțelegeri rapide care să reducă presiunea asupra industriilor lor cheie: auto, chimică, farmaceutică și metalurgică. Pentru Berlin, fiecare zi fără o soluție înseamnă pierderi economice semnificative.

„Mai bine acționăm rapid și simplu decât încet și complicat”, a declarat Merz, evocând impactul asupra unor sectoare esențiale ale economiei germane. Meloni, la rândul ei, a minimizat importanța tarifului de 10%, sugerând că relația bună cu SUA merită unele concesii.

Franța și Spania mai ferme

Pe poziții mai ferme se află Franța și Spania. Parisul și Madridul văd în presiunile americane o tentativă de impunere unilaterală a unor condiții comerciale inegale. Emmanuel Macron a avertizat împotriva acceptării unei înțelegeri „asimetrice” doar pentru a respecta un calendar politic impus de Washington. Deși a lăsat ușa întredeschisă la finalul summitului de săptămâna trecută, el a condiționat acceptarea tarifelor de măsuri compensatorii egale din partea UE.

Într-un gest tensionat, Donald Trump a amenințat cu tarife suplimentare împotriva Spaniei după ce premierul Pedro Sánchez a refuzat să majoreze bugetul pentru apărare. Însă în practică, astfel de sancțiuni unilaterale sunt greu de aplicat — Uniunea acționează ca un bloc comercial unificat, iar astfel de decizii nu pot fi direcționate către un singur stat membru.

Mai multe țări mici din Europa Centrală și de Nord se arată reticente în a accepta o înțelegere care le-ar obliga să își sacrifice sectoare sensibile — fără să fi beneficiat în mod direct de profiturile comerciale care au dus la excedentul UE în raport cu SUA, dominat în principal de Germania.

Care sunt riscurile

Această lipsă de coeziune amenință să blocheze și planul de răspuns al Bruxellesului în eventualitatea eșecului negocierilor. Comisia pregătește de luni bune un set de măsuri tarifare de răspuns, în valoare de 95 miliarde de euro, vizând exporturile americane. Însă presiunea statelor membre pentru scutiri sectoriale a redus potențialul real al acestui pachet la doar 25 miliarde — prea puțin pentru a constitui o ripostă serioasă.

Contextul e și mai delicat în lumina ultimatumului lansat de Trump: 50% tarife pentru mărfuri europene de la 1 iunie, amânate ulterior pentru 9 iulie. În spatele acestor amenințări se află o viziune mai largă — aceea a unei Americi care își recuperează avantajele comerciale prin presiune bilaterală, nu prin reguli multilaterale.

David Kleimann, analist la centrul ODI din Bruxelles, avertizează: acceptarea unor excepții sectoriale, deși tentantă pe termen scurt, ar submina principiile fundamentale ale sistemului comercial internațional bazat pe reguli. Și ar slăbi și mai mult ideea — deja fragilă — de autonomie strategică europeană.

UE se pregătește pentru un test major la reuniunea miniștrilor comerțului din 14 iulie. Dar chiar și înainte de acest moment, o întrebare planează asupra Bruxellesului: poate Uniunea să vorbească cu o singură voce în fața Washingtonului? Sau va continua să fie prinsă între interese naționale divergente și o Americă tot mai asertivă? se întreabă politico.eu.