Una dintre cele mai frumoase insule din lume, în iarna demografică: case de un euro, bani pentru copii și o luptă împotriva dispariției

Sardinia, una dintre cele mai frumoase insule din lume, se confruntă cu o problemă aparent paradoxală: peisajele spectaculoase sunt tot mai pustii.

Satele mici oferă case aproape gratis și stimulente financiare pentru cei care vor să se mute, să deschidă afaceri și să aibă copii.

Insula are astăzi 1,57 milioane de locuitori, față de 1,64 milioane în urmă cu trei decenii. Jumătate trăiesc în cele două mari orașe, în timp ce satele mici se sting încet, scrie Politico.

Problema nu este doar migrația, ci și natalitatea scăzută. Italia are una dintre cele mai reduse rate de fertilitate din Uniunea Europeană — 1,18 copii per femeie — iar Sardinia este la coada clasamentului, cu doar 0,91 copii per femeie. Pentru ca o populație să se mențină stabilă, media ar trebui să fie de 2,1 copii.

Lipsa locurilor de muncă și oportunitățile mai bune în nordul Italiei sau în străinătate îi împing pe tinerii sardinieni să plece, lăsând în urmă sate aproape goale.

„Ultimul copil s-a născut aici acum zece ani”, spune Maria Anna Camedda, primarul localității Baradili, cel mai mic sat din Sardinia, cu doar 76 de locuitori.

Sate în pragul dispariției

Baradili se întinde pe mai puțin de 500 de metri de la un capăt la altul. Străzile sunt curate, casele îngrijite, iar pe ziduri sunt fotografii vechi, ca într-un album de familie.

Pentru a evita transformarea acestor locuri în „sate-fantomă”, autoritățile regionale au introdus o serie de măsuri împotriva depopulării.

Un cuplu care se mută într-o localitate cu mai puțin de 3.000 de locuitori poate primi:

-până la 15.000 de euro pentru cumpărarea sau renovarea unei case,

-până la 20.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri locale,

-și alocații lunare de 600 de euro pentru primul copil și 400 de euro pentru următorii, până la vârsta de cinci ani.

-În plus, unele primării — precum Ollolai — oferă case la prețul simbolic de 1 euro pentru noii veniți, în speranța că vor repopula satele.

Străinii nu se înghesuie

În ciuda ofertelor, interesul străinilor rămâne scăzut. Aproximativ 52.000 de cetățeni străini locuiesc pe insulă, reprezentând doar 3,3% din populația totală, de peste două ori mai puțin decât media națională.

În 2022, numărul celor care au ales să se stabilească în Sardinia nu a compensat nici măcar un sfert din pierderea de populație din acel an.

Guvernul de la Roma, condus de Giorgia Meloni, a decis recent să autorizeze intrarea a 500.000 de muncitori străini în următorii trei ani, însă problema rămâne gravă, mai ales în comunitățile rurale.

Școli fără copii și sate fără viitor

În urmă cu 30 de ani, Baradili și-a închis școala primară — o singură clasă cu 15 elevi. Copiii din zonă învață acum în sistem rotativ, mergând prin rotație la școală în trei sate diferite, cu un autobuz oferit gratuit.

Liceul și cel mai apropiat spital se află la peste 30 de kilometri.

Într-un document guvernamental recent, Planul Național Strategic pentru Zonele Interne, autoritățile italiene recunosc că unele regiuni „nu mai pot inversa tendința de depopulare”, dar nici nu pot fi abandonate complet.

Formularea a stârnit critici, inclusiv din partea Bisericii Catolice, care a acuzat guvernul că „acceptă o moarte lentă” a satelor. Primarul Camedda spune însă că „nu s-a spus nimic nou – este doar ceea ce guvernele fac de zeci de ani”.

Încercări de renaștere

Baradili încearcă să reziste. Pe lângă sprijinul regional, satul oferă propria subvenție de 10.000 de euro pentru noii locuitori. Dispune de o piscină, terenuri de sport și chiar o zonă pentru autorulote.

În 2022, sosirea a patru familii noi a adus nouă locuitori suplimentari — un mic semn de speranță.

Străini care aleg Sardinia

În timp ce mulți tineri din Sardinia pleacă, câțiva străini fac drumul invers.

Ivo Rovira, un fotograf spaniol care a lucrat pentru competiția nautică America’s Cup, a descoperit satul Armungia din întâmplare, în 2023. „Am găsit o casă veche, am pus un avans după zece zile și m-am mutat cu soția mea, Ana”, povestește el.

Cei doi au renovat clădirea, transformată acum într-un mic restaurant care funcționează câteva zile pe lună. „Drumul până la supermarket durează o jumătate de oră, dar aeroportul e la o oră distanță. Ne simțim parte din comunitate, nu nomazi digitali”, spune Rovira.

Bianca Fontana, o australiancă cu origini italiene, s-a mutat în orașul Nulvi, după pandemie. „După ani petrecuți în Londra și Shanghai, aveam nevoie de liniște. Am cumpărat o casă în două săptămâni”, spune ea. Fontana documentează viața rurală din Sardinia pe canalul ei de YouTube, urmărit de peste 3.000 de oameni.

Afaceri mici, speranțe mari

Unii localnici revin acasă cu idei noi. Marcello Contu, plecat la 18 ani, s-a întors în satul Bidonì, cu 120 de locuitori, pentru a produce brânzeturi vegane.

„Izolarea și lipsa serviciilor sunt o provocare zilnică, dar satele pot deveni locuri ideale pentru activități artizanale și sustenabile”, spune el. „Aici există timp, spațiu și relații autentice — lucruri pe care orașele le-au pierdut.”

Case la 1 euro — și realitatea din spatele lor

Proiectul lansat la Ollolai în 2016 a atras interesul a peste 100.000 de persoane, dar doar câteva zeci au reușit să cumpere efectiv casele de 1 euro.

„Aceste inițiative sunt utile, dar nu suficiente”, spune profesoara Anna Maria Colavitti, specialistă în urbanism la Universitatea din Cagliari. „Uneori, noii proprietari renunță, descoperind că renovarea costă mai mult decât credeau.”

Populația din Ollolai a scăzut oricum, de la 1.300 la 1.150 de locuitori.

Primarul Francesco Columbu rămâne optimist: „Satele din interiorul Sardiniei au trecut prin foamete, ciumă și războaie. Și totuși au supraviețuit. Avem o calitate a vieții excelentă și plaje de vis la o oră distanță. Frumosul nu moare niciodată.”