Tratatul fiscal este „costisitor pentru statele est-europene”
0Tratatul fiscal semnat vinerila Bruxelles de liderii europeni „este costisitor pentru statele est-europene, chemate să salveze zona euro", arată Institutului de Analiză, Strategie şi Prognoză GeoPOL.
„Singurele beneficii certe sunt un ipotetic loc la masa deciziilor şi roluri active în salvarea Uniunii Europene la care s-au chinuit atât de mult să adere. În ultimii douăzeci de ani însă, unele dintre ele s-au dovedit mai abile decât altele în folosirea locului obţinut la diferite mese de joc", mai scrie GeoPOL.
Tratatul fiscal prevede obligaţia de a menţine un deficit structural ce nu poate depăşi obiectivul naţional pe termen mediu, stabilit pentru fiecare stat membru în parte, cu o limită inferioară de 0,5% din PIB, la preţurile pieţei. În cazul în care nivelul datoriei publice este semnificativ sub 60% din PIB şi nu există riscuri privind sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice, deficitul structural poate să ajungă la circa 1% din PIB.Deficitul bugetar ciclic maxim plus cel structural trebuie să se încadreze în limita de 3% din PIB.
„România ar trebui să renegocieze tratatul"
„Cu o economie aflată încă la granița dintre recesiune și creștere economică, România, cel puțin pe termen scurt, are nevoie de investiții masive, cu răsfrângere socială pozitivă. Mai exact, de investiţii care cresc competitivitatea economică a unui stat, precum cele în infrastructură, în cercetare-dezvoltare, educaţie, sănătate etc., traduse însă în deficite mari", scrie GeoPOL.
„În altă ordine de idei, luând în calcul performanţa economică a României din ultima vreme, PIB-ul potenţial luat în discuţie pentru următorii ani va fi unul scăzut. Ceea ce înseamnă că raportarea deficitului bugetar la un PIB potenţial redus va genera un deficit structural mai mare de 0,5%.", arată analiza.
Potrivit GeoPOL, "România ar trebui să renegocieze prevederile tratatului, astfel încât acestea să facă distincţia dintre performanţa economică a ţărilor din zona euro, areal cu productivitate a muncii diferită, şi performanţa economică a celorlalte zece state membre ale UE (între care, de asemenea, există decalaje economice)". De asemenea, "România ar trebui să propună, în funcţie de dependenţa specifică de traseu, limite distincte ale deficitului structural, sau, mai credibil, o metodă specifică de calcul a PIB-ului potenţial".
Îşi permite România acest tratat?
„E de văzut totodată si care va fi contribuţia financiară a României la Mecanismul European de Stabilitate în actuala formă a Tratatului şi dacă economia autohtonă o poate furniza - faptul că beneficiarii primari ai Mecanismului sunt statele zonei euro transformă România în contributor net", atrag atenţia analiştii.
România joacă deja acest rol, de contributor net, la fondurile structurale şi fondurile de coeziune. Totuşi, la o privire mai atentă, focalizată asupra impactului economic produs la scară planetară de un eventual şoc al ruperii uniunii monetare, România pare obligată să semneze Tratatul, susţin analiştii. Măcar pentru a câştiga timpul necesar remedierii câtorva dintre problemele structurale ale economiei naţionale. Dar şi pentru salvarea singurului proiect politic coerent al României din ultimii 20 de ani: integrarea într-o Europă a libertăţii şi a prosperităţii.