„Sub biciul rusului”: Scrisoarea uitată a unui fierar polonez dezvăluie viața sub ultimul țar al Rusiei

La 120 de ani de la scrierea ei, o scrisoare descoperită în zidurile unui vechi mănăstiri poloneze readuce la lumină traumele unei epoci în care Europa de Est gemea sub cizma Imperiului Țarist. Redactată cu o caligrafie îngrijită, pe o coală de hârtie modestă, epistola transmite nu doar gândurile unui om simplu, ci și suferința colectivă a unui popor lipsit de libertate, scrie Daily Mail.

Documentul a fost găsit întâmplător de muncitorii care restaurau turnul porții Mănăstirii Bernardine din satul Kazimierz Biskupi, o construcție din secolul al XVI-lea. Ascunsă în crucea de pe clopotniță, scrisoarea fusese semnată pe 9 mai 1905 de Karol Szulc, un fierar local.

„Trăim vremuri groaznice sub domnia Împăratului Rus Nicolae al Doilea”, scrie Szulc. „Noi, polonezii, gemem sub sudoarea biciului rusesc.” O mărturie directă, concisă și profundă a realităților trăite într-o Polonie care, la acea vreme, nu mai exista ca stat — împărțită între imperiile rus, prusac și austro-ungar.

Scrisoarea vine în contextul frământărilor sociale și politice ale anului 1905, anul unei revoluții în miniatură în imperiul țarist, declanșată de inegalități sociale, represiune și sărăcie cronică. Polonezii, printre cei mai asupriți, ieșiseră în stradă pentru a cere drepturi politice, autonomie națională și demnitate. Răspunsul autorităților de la Sankt Petersburg? Gloanțe, arestări în masă și deportări în Siberia. Presa a fost redusă la tăcere, școlile poloneze închise, iar cultura națională înăbușită.

Scrisoarea lui Szulc nu ignoră nici ecoul sângeros al unui conflict uitat azi — războiul ruso-japonez, o confruntare în Extremul Orient care a zdruncinat din temelii prestigiul Imperiului Țarist. „Aceasta este o vreme de război, pe care Rusia îl poartă cu Japonia, un război atât de groaznic cum nu s-a mai văzut, căci deja au murit aproape un milion de oameni și încă nu s-a terminat”, notează el, cu o luciditate remarcabilă pentru un om fără pregătire academică.

Și totuși, în finalul epistolei, Szulc lasă loc speranței. El îl laudă pe preotul local, părintele I. Małachowski, pentru curajul de a ridica o biserică „în astfel de vremuri grele, cu ajutorul Domnului și al contribuțiilor voluntare.” E o imagine a rezistenței tăcute, a unei comunități care își păstrează rădăcinile spirituale chiar și atunci când totul în jur se năruie.

Descoperirea a fost anunțată de primarul comunei, Grzegorz Maciejewski, care a vorbit despre o „surpriză uriașă” și a numit scrisoarea „un document istoric remarcabil.” Într-un moment în care trecutul este adesea invocat în cheie politică, această epistolă autentică oferă o privire necosmetizată asupra unei epoci crude, dar reale.

Țarul Nicolae al II-lea avea să supraviețuiască revoltei din 1905, dar prețul concesiilor a fost efemer. Reforma constituțională și Duma creată în 1906 nu au reușit să salveze un regim corupt și depășit de vremuri. În 1917, revoluția bolșevică a pus capăt definitiv autocrației ruse. Țarul și familia sa au fost executați fără proces, într-un subsol din Ekaterinburg, în iulie 1918.