Strigăt de disperare din Mariupol: „Viaţa din oraşul meu s-a mutat în subsoluri. Toată lumea aşteaptă să moară“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nadejda Sukhorukova din Mariupol pe vremea când era pace Arhivă personală

Nadejda Sukhorukova, o femeie care trăieşte în Mariupol, oraşul-port din Ucraina, care este aproape distrus dar care nu se predă, povesteşte zilnic pe Facebook drama pe care o trăiesc cu toţii.

Oraşul-port Mariupol aproape că a fost distrus, iar populaţia luptă să supravieţuiască. Despre dramele care se petrec zi de zi, oamenii povestesc pe reţelele sociale. Iată o mărturie cutremurătoare: „Am ieşit afară pe străzi într-o pauză între bombardamente. Trebuie să-mi plimb câinele. Scânceşte în continuu, tremură şi se ascunde după picioarele mele. Tot timpul îmi vine să dorm. Curtea mea, plină altădată de poveşti, este acum tăcută şi moartă. Nu-mi mai este frică să mă uit în jur.

Vis a vis de mine este casa cu numărul 150. Focul a devorat cinci etaje din ea şi acum îl mestecă şi pe cel de-al şaselea. Focul arde îngrijit, ca într-un şemineu. Ferestrele cu rame negre au rămas fără geamuri. Din ele, ca nişte limbi, cad perdelele. Privesc această imagine calmă şi totodată blestemată.

Sunt sigură că voi muri în curând. E o chestiune de zile. În acest oraş toată lumea aşteaptă să moară. Sper doar ca moartea să nu fie atât de înspăimântătoare. Acum trei zile un prieten al nepotului meu cel mai mare ne-a vizitat şi ne-a spus că o bombă a lovit staţia de pompieri în plin.

Salvatorii şi-au pierdut vieţile. O mână, un picior şi capul unei femei au zburat în toate părţile. Îmi doresc ca părţile corpului meu să rămână pe loc, chiar şi după explozia unei bombe aruncate din cer. Nu ştiu de ce, dar cred că este important.

Deşi, pe de altă parte, nu va fi nicio înmormântare în timpul luptelor. Aşa ne-au spus poliţiştii când i-am oprit pe stradă şi i-am întrebat ce facem cu bunica moartă a prietenului nostru. Ne-au sfătuit să o punem pe balcon. Mă întreb în câte balcoane se află în acest moment cadavre întinse?

Clădirea noastră de pe strada Mira este singura care nu a fost lovită în mod direct. A fost atinsă de obuze de două ori, s-au spart geamurile la unele apartamente, a fost avariată, dar a avut noroc în comparaţie cu alte clădiri. Întreaga curte este acoperită de câteva straturi de cenuşă, cu bucăţi de sticlă, plastic sau metal.

Încerc să nu mă uit la bucata de metal care zboară deasupra locului de joacă. Cred că e o rachetă, poate s-a dus. Nu-mi pasă, e doar o chestie inconfortabilă.

La fereastra de la etajul trei văd faţa cuiva care mă urmăreşte. Se pare că a ajuns să-mi fie frică de oamenii vii. Câinele meu începe să urle şi înţeleg că vor începe să tragă din nou. Am stat afară în timpul zilei şi în jurul meu este o tăcere de cimitir. Nu sunt maşini, nu se aud voci, iar pe bănci nu sunt copii şi bunici. Chiar şi vântul a murit.

Totuşi mai sunt câţiva oameni pe aici. Stau doar într-o parte a casei şi în parcare acoperită. Nu vreau să mă uit la ei. Mi-e teamă că voi vedea pe cineva cunoscut. Viaţa din oraşul meu s-a mutat în subsoluri. Viaţa e ca o lumânare, nu ai cum să o scoţi afară. La cea mai mică vibraţie sau vânticel va veni întunericul.

Încerc să plâng dar nu pot. Îmi este milă de mine, de rudele mele, de soţul meu, de vecini, prieteni. Mă întorc în subsol şi ascult acolo un sunet urât de metal. Au trecut două săptămâni şi nu-mi vine să cred că a existat o altă viaţă.

Oamenii continuă să trăiască în subsoluri în Mariupol. În fiecare zi e din ce în ce mai greu să supravieţuiască. Nu mai au apă, mâncare, electricitate, nu pot nici măcar să iasă afară din cauza bombardamentelor. Oamenii din Mariupol trebuie să trăiască. Ajută-i. Spune-le povestea. Să ştie toată lumea că uciderea oamenilor paşnici continuă.”

Oleg Nikolenko, purtător de cuvînt al Ministerului de Extern al Ucrainei, califică acţiunile Rusiei în Mariupol drept "un capitol din Al Doilea Război Mondial", relatează CNN. "Mai întâi au venit pentru a distruge oraşele, pentru a bombarda spitalele, teatrele, şcolile şi adăposturile, ucigând civili şi copii. Apoi au relocat cu forţa în teritoriul invadatorilor, oameni speriaţi şi obosiţi. Un capitol din Al Doilea Război Mondial? Nu, acţiunile armatei ruse astăzi, în Mariupol", a scris Nikolenko pe Twitter. 

Consiliul local al oraşului Mariupiol a anunţat sâmbătă că localnicii sunt duşi în Rusia împotriva voinţei lor, e către forţele ruse. „În ultima săptămână, câteva mii de locuitori din Mariupol au fost duşi pe teritoriul Rusiei. Ocupanţii au luat ilegal oameni din cartierul Livoberejni şi din adăpostul din clădirea clubului sportiv, unde se ascundeau peste o mie de oameni (majoritatea femei şi copii) de bombardamentele constante“, se arată în comunicat.

Locuitorii din Mariupol capturaţi au fost duşi în tabere unde forţele ruse le-au verificat telefoanele şi documentele, a spus consiliul oraşului, iar apoi au fost redirecţionaţi către oraşe ruseşti îndepărtate.

Ministerul rus al Apărării a cerut oficialilor din Mariupol să predea oraşul forţelor ruse până luni dimineaţă, la ora locală 5.00, relatează CNN, citând RIA Novosti. Vicepremierul ucrainean Irina Veresciuck a declarat că nu poate fi vorba despre predare.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Fotojurnalist de război: „În Ucraina sunt scene îngrozitoare pe care, dacă le-aş vedea într-un film artistic, tot mi s-ar părea greu de privit“ FOTO

Cum văd românii din Ucraina confruntarea ruso-ucraineană: „Rusia ne-a luat teritorii, Ucraina ne-a luat limba”

Alexandrina Cernov, academician din Cernăuţi: „Românii din Ucraina au de luptat şi pe frontul limbii române“