Sponsorul concursului Eurovision cooperează cu regimurile pentru persecuţia oamenilor

După ce suedeza Loreen a câştigat concursul Eurovision desfăşurat anul trecut în capitala statului Azerbaidjan, Baku, cântăreaţa a devenit o apărătoare a drepturilor omului în fosta Uniune Sovietică (URSS). Artista a pus pe jar ţara gazdă a concursului, după ce s-a întâlnit cu activiştii pentru drepturile omului şi le-a spus că drepturile erau încălcate „în fiecare zi“ în ţara bogată în petrol.

Două luni mai târziu, în timpul unei călătorii în Belarus, Loreen l-a criticat pe preşedintele Aleksander Lukaşenko pentru că îşi întemniţa adversarii politici. Ea a vizitat-o pe soţia activistului Ales Bialiatski aflat în închisoare, şi a mărturisit că ruptura familiei îi „rupe inima“.

Aşadar, în timp ce Suedia se pregăteşte să găzduiască cea de-a 58-a finală a Eurovision, care va avea loc pe 18 mai la Malmo, toată lumea se aştepta ca această naţiune liberală a Uniunii Europene să se folosească de concurs pentru a aduce cu delicateţe problema drepturilor omului pe ordinea de zi a programului. În schimb, Suedia se confruntă cu propria obligaţie privind respectarea drepturilor omului, ce implică gigantul de telefonie mobilă TeliaSonera, prinicipalul sponsor al evenimentului, informează „The Atlantic“.

Încălcarea intimităţii clienţilor

Compania de telecomunicaţii dominantă pe piaţa suedeză şi finlandeză a ţinut anul trecut prima pagină a ziarelor din întreaga lume, atunci când a fost acuzată că a plătit mită de sute de milioane de dolari către Gulnara Karimova, fiica preşedintelui din Uzbekistan, în schimbul accesului pe importanta piaţă de telefonie mobilă a acestei ţări central-asiatice.

Acesta nu este primul scandal în care este implicată firma. Înainte de acuzaţiile de dare de mită, TeliaSonera a fost cercetată pentru politica de a le acorda ţărilor cliente post-sovietice acces la apeluri private şi înregistrări pe internet, folosite cu scopul de a hărţui oponenţi politici.

Filialele TeliaSonera au pus la dispoziţia serviciilor de securitate din Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Tadjikistan şi Uzbekistan informaţii despre convorbirile private ale unor cetăţeni.

Astfel, serviciile secrete ( KGB) din Belarus s-au folosit de astfel de informaţii pentru a urmări şi pentru a aresta zeci de protestatari, în urma realegerii în condiţii suspecte a preşedintelui Aleksander Lukaşenko în decembrie 2010.

Co-producătorul unui reportaj pe această temă, Joachim Dyfvermak, a raportat pe larg despre activitatea TeliaSonera în fosta Uniune Sovietică. Acesta spune că operatorul de telefonie mobilă, ai căror proprietari sunt guvernul suedez şi cel finlandez, a făcut cu bună ştiinţă oferte necuviincioase, cu scopul de a intra pe piaţa post-sovietică.

„Şi-au asumat riscul, ştiind despre implicarea acestor ţări în acţiuni împotriva drepturilor omului, ştiind şi de preţul pe care au trebuit să-l plătească în Uzbekistan, de exemplu, unde au oferit bani regimului. Au primit licenţa datorită acordurilor cu regimul, oferind serviciilor secrete acces la clienţii lor 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână. Sunt blocaţi în acorduri cu fiecare dictatură în parte“, spune Dyfvermak.

Chemarea la ordine pentru votul dat vecinilor

În Azerbaidjan, unde libertatea presei este printre cele mai slabe, filiala locală a TeliaSonera, Azercell, a permis ca apelurile telefonice ale jurnalistului Agil Khalil să fie ascultate, după ce acesta a publicat un articol despre bătaia încasată de la agenţii guvernamentali.

Azercell devenise deja cunoscută pentru un scandal legat de Eurovision din 2009, atunci când azerii care au votat cu rivala regională., Armenia, au primit vizita reprezentanţilor Ministerului Securităţii Naţionale şi au trebuit să dea explicaţii pentru alegerea lor. O investigaţie a demonstrat că Azercell a oferit guvernului înregistrările telefonice ale cetăţenilor azeri care au votat cu ţara vecină.

Niciuna dintre aceste probleme nu a împiedicat Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune (EBU) să numească Azercell drept sponsor principal al competiţiei, atunci când Baku şi-a făcut debutul glorios în calitate de gazdă a concursului de anul trecut.

„Nu suntem o organizaţie pentru drepturile omului. Suntem o organizaţie mass-media, care reprezintă companiile de media. Evaluăm sponsorii pe baza valorilor noastre şi a cooperării cu ei şi suntem, cu siguranţă, foarte atenţi în alegerea lor“, a justificat Annika Nyberg, directorul media al EBU.

Reabilitarea imaginii TeliaSonera

EBU şi Eurovision încearcă să ţină la distanţă concursul de aceste probleme, dar, pe măsură ce competiţia s-a extins către est, implicând ţări post-sovietice, mulţi au semnalat problema drepturilor, în special în anii când Azerbaidjan, Rusia şi alte ţări ex-comuniste au fost gazde ale concursului.

TeliaSonera care se confruntă cu investigaţii şi cu potenţiale acuzaţiie penale, încearcă să-şi refacă imaginea. Preşedintele consiliului de administraţie, Lars Nyberg, şi-a dat demisia, aşa cum au făcut şi alţi membri ai consiliului. De asemenea, compania aderă la noi principii privind libertatea de exprimare şi viaţa privată.

TeliaSonera s-a apărat anul trecut spunând că filialele sale au contribuit la eforturile de aplicare a legii în conformitate cu legislaţia ţărilor în care acestea operau.

Însă Isabel Sommerfeld, o activistă suedeză pentru drepturile omului, spune că TeliaSonera nu a făcut nicmic pentru a câştiga dreptul de a sponsoriza concursul Eurovision, ceea ce i-a adus o audienţă la nivel mondial de 125 de milioane de oameni. „Cred că este o publicitate nemeritată pentru ei. În prezent, TeliaSonera este o companie lipsită de etică. Încă cooperează cu regimurile pentru persecuţia oamenilor. Alte ţări nui ajută dictatorii pentru asuprirea poporului. Exact acest lucru este ceea ce face TeliaSonera“, crede Isabel Sommerfeld.