Sistemul sanitar din România, condamnat la CEDO pentru încălcarea dreptului la viaţă: Nu puteţi invoca lipsa de fonduri. Cazul unui român care a murit de cancer

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ca statul român trebuie să plătească 20.000 de euro daune materiale în cazul lui Ştefan Panaitescu, cetăţean român, care a murit de cancer în 2006, din cauza imposibilităţii de a-şi plăti tratamentul şi din cauza refuzului autorităţilor sistemului sanitar românesc de a recunoaşte dreptul acestui pacient la tratament gratuit. CEDO a reţinut că în acest caz a fost încălcat, pot

Ştefan Panaitescu, cetăţean român, s-a născut în 1944 şi locuia în Aleşd (Bihor). A murit în decembrie 2006, iar fiul acestuia, Alexandru Panaitescu, a continuat procesul în numele său.

În luna iunie 2002, instanţele din România au decis că Ştefan Panaitescu are dreptul la anumite servicii medicale potrivit unei legii referitoare la indemnizaţii acordate celor persecutaţi între 1940 - 1945 pe motive etnice. Aceste drepturi se referă la acces prioritar la asistenţă medicală şi medicamente.

În aprilie 2005, Panaitescu a fost diagnosticat cu cancer şi luna următoare a fost operat într-un spital public unde i-a fost extirpată o tumoare de la rinichi.  El a constatat că nu i-au fost administrate decât vitamine şi o soluţie standard, nicidecum tratamentul împotriva cancerului de care avea nevoie de fapt, Panaitescu a apelat la Institutul Oncologic din Cluj. Acolo i s-a recomandat să continue tratamentul pe propria cheltuială.

Resursele financiare nu i-au permis însă pacientului să continue tratamentul. Panaitescu a cerut în mai multe rânduri ajutorul Casei de Asigurări de Sănătate pentru a I se asigura gratuit medicamentele de care avea nevoie. Nu a avut succes.  Din cauză că nu şi-a mai permis să continue tratamentul, pacientul a fost nevoit să ia parte la un studiu medical asupra unui nou medicament ce îi era administrat în Hamburg (Germania) odată la două luni.

În noiembrie 2005, Panaitescu dă în judecată sistemul de sănătate din România pentru a obţine tratamentul şi rambursarea cheltuielilor pe care le-a făcut. Obţine o hotărâre definitivă în aprilie 2006, dar autorităţile din sistemul medical se opun executării deciziei instanţei.

În decizia pronunţată pe 10 aprilie, la Strasbourg, CEDO reaminteşte faptul că, potrivit art. 2 din Convenţie - dreptul la viaţă, statele au obligaţia nu doar de a se abţine de la provocarea intenţionată a morţii unei persoane, ci sunt obligate, totodată, să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, potrivit blogului pentru jurisprudenta CEDO.

CEDO reţine că, potrivit legislaţiei relevante în cauză,. Ştefan Panaitescu a fost îndreptăţit să primească în mod prioritar şi gratuit îngrijiri medicale şi medicamente. Acest drept i-a fost recunoscut şi prin decizii judecătoreşti.

Executarea tardivă şi doar parţială a hotărârilor instanţei a coincis cu agravarea stării de sănătate a reclamantului, care nu a mai fost în măsură să îşi plătească tratatamentul, ceea ce a dus în final la decesul său.

CEDO mai arată că, dreptul reclamantului de a beneficia în mod gratuit de tratamentul medical de care avea nevoie a fost în permanenţă contestat de autorităţile medicale, în special pentru motive birocratice.

CEDO a subliniat principiul conform căruia statele nu pot invoca lipsa fondurilor drept pretext pentru a nu executa o obligaţie ce rezultă dintr-o decizie judecătorească şi că au obligaţia de a proteja viaţa unei persoane efectiv şi eficace.