Secretele Panteonului de la Roma: Cum deveneau împăraţii romani zei

Cercetătorii au divulgat unul dintre recentele mistere, vechi de 2.000 de ani, ale celebrului Panteon din Roma.

Doi cercetători, Giulio Magli (de la Politehnica din Milano) şi Robert Hannah (de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă), susţin că celebrul oculus (gaura de 9,14 metri din centrul acoperişului) a fost proiectat pentru a-l ilumina pe împărat exact în momentul în care acesta păşea în templu, potrivit Daily Mail.

Deschizătura din tavan este singura sursă de lumină în clădirea veche de 2.000 de ani, însă permite şi infiltrarea ploii şi a zăpezii. Raza de lumină, care făcea din împăraţi adevăraţi zei în ochii supuşilor, bate fix pe intrarea în templu şi se aliniează, formând un arc de cerc.

Cercetătorii au descoperit că în mijlocul zilei, în echinocţiul din martie şi septembrie, lumina cade fix pe intrarea Panteonului, la fel ca şi în 21 aprilie, ziua fondării Romei.

"Rolul Panteonului este foarte puţin înţeles şi scopul lui încă rămâne neclar, deşi noi credem că soarele are un rol important în clădire", afirmă profesorul Giulio Magli care a studiat timp de doi ani direcţia luminii în Panteon,.

"Soarele şi timpul erau într-o legătură arhitecturală în vechea perioadă romană şi erau un fel de indicator cosmologic pentru ei. Un împărat scăldat în lumina soarelui avea un efect dramatic şi era ridicat la statutul de zeu", mai spune cerectătorul

Construit din ordinele împăratului Agripina şi terminat în anul 126 e.n, în timpul împăratului Hadrian, Panteonul era un loc unde locuitorii îşi arătau veneraţia pentru conducătorii pe care îi divinizau.

Cuvântul Panteon înseamnă "la fiecare Dumnezeu" şi în timpul istoriei sale de 2.000 de ani, clădirea a fost folosită de către Biserica Catolică, care încă mai deţine servicii acolo.

Totodată, Panteonul găzduieşte mormintele ultimilor doi regi ai Italiei, Vittorio Emanuele II şi Umberto I.