Se pregătește un CIA european? Serviciile secrete europene învață să coopereze din cauza lui Trump
0Îndoielile apărute în legătură cu schimbul de informații transatlantic au determinat serviciile de informații europene să îngroape decenii de neîncredere și să înceapă să construiască operațiuni comune pentru a contracara amenințarea Rusiei. Impulsul a venit, ironic, din politica imprevizibilă a administrației Trump.
Agenţiile de informaţii din întreaga Europă fac paşi importanţi spre o colaborare mai strânsă, după ani de suspiciune reciprocă. În ultimele luni, capitalele europene au început să încorporeze oficiali de informaţii în reprezentanţele lor de la Bruxelles, iar unitatea internă de informaţii a Uniunii Europene (EU INTCEN) a început să ofere analize oficialilor de rang înalt. Blocul ia în calcul chiar crearea unor agenţii mai puternice, în stilul CIA, considerat până recent imposibil.
Presiunea pentru cooperare mai profundă a crescut după ce administraţia Trump a oprit brusc, în martie, schimbul de informaţii cu Ucraina.
Un oficial occidental din serviciile de informaţii, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, a comentat ironic: „Donald Trump merită Premiul Nobel pentru Pace pentru că a reunit serviciile europene”.
Potrivit Politico, şapte oficiali din servicii de informaţii europene au descris modul în care ruptura în încrederea transatlantică i-a determinat pe europeni să acţioneze mai rapid şi mai unit ca niciodată.
Îndoieli vechi de zeci de ani
Serviciile europene reconsideră modul în care împărtăşesc informaţii cu Statele Unite. Serviciile olandeze au declarat recent pentru ziarul De Volkskrant că au încetat să mai împărtăşească anumite informaţii cu omologii americani, invocând interferenţe politice şi preocupări privind drepturile omului.
Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct la NATO, a avertizat: „Există sentimentul că, în lunile următoare, Statele Unite ar putea fi mai puţin angajate în schimbul de informaţii pe care le deţin – atât în cadrul NATO, cât şi în general”.
Problemele de încredere au rămas adânci: recentele dezvăluiri despre oficiali maghiari deghizaţi în diplomaţi care au încercat să se infiltreze în instituţiile UE arată că statele continuă să se supravegheze reciproc.
Clubul de la Berna: tradiţie şi limitări
Una dintre canalele tradiţionale de colaborare este Clubul de la Berna, o reţea secretă creată acum aproape 50 de ani în Elveţia, care se întruneşte de două ori pe an fără sediu sau secretariat. Deşi grupul permite schimbul de informaţii între state, acesta rămâne limitat, iar Bruxelles-ul a fost adesea lăsat în afara circuitului, spune Philip Davies, director al Centrului Brunel pentru Studii de Informaţii şi Securitate: „Problema cu discuţiile despre schimbul de informaţii la nivel european este că schimbul de informaţii la nivel european nu este acelaşi lucru cu schimbul de informaţii la nivel UE”.
Către un „CIA european”?
Fostul preşedinte finlandez Sauli Niinistö a propus anul trecut crearea unei agenţii de tip CIA la nivel european, coordonată de la Bruxelles, care să poată răspunde atât nevoilor strategice, cât şi celor operaţionale. Centrul de Informaţii şi Situaţii (INTCEN) al UE reprezintă deja cel mai apropiat model, analizând informaţii colectate de ţările membre şi detaşând spioni naţionali pentru a consolida legăturile între serviciile europene.
Daniel Markić, şeful serviciilor croate de informaţii, conduce INTCEN din septembrie 2024, având misiunea de a îmbunătăţi schimbul de informaţii cu liderii UE, precum Ursula von der Leyen şi Kaja Kallas. Împreună cu Direcţia de Informaţii a Statului Major al UE, cele două servicii formează Capacitatea Unică de Analiză a Informaţiilor (SIAC), care produce evaluări comune pentru factorii de decizie ai UE.
Încredere fragilă între capitale
Bruxelles-ul construieşte treptat propria comunitate de informaţii, cu ofiţeri de legătură în majoritatea reprezentanţelor UE. Serviciile belgiene de securitate (VSSE) informează Parlamentul European despre metodele folosite pentru a influenţa legislatorii în spionaj străin.
Totuşi, cooperarea europeană este încă limitată de loialitatea faţă de guvernele naţionale. Robert Gorelick, fost şef al misiunii CIA în Italia, explică: „Motivul pentru care nu poate exista un serviciu de informaţii la nivelul UE este că există prea multe diferenţe în modul de funcţionare al agenţiilor naţionale. Sunt prea multe ţări - 27, pentru a exista o astfel de încredere în schimbul de informaţii”.
Unele state au format grupuri ad hoc mai mici, precum coaliţia Franţa-Regatul Unit care a extins accesul Ucrainei la date şi tehnologie europeană după suspendarea schimbului de informaţii american. Olanda intenţionează să coopereze mai mult cu Regatul Unit, Polonia, Franţa, Germania şi ţările nordice, inclusiv prin schimbul de date brute, potrivit lui Erik Akerboom, şeful serviciului olandez de informaţii civile.
Viitorul agenţiei UE de informaţii
Raportul UE privind pregătirea în situaţii de criză, redactat de Niinistö, arată că o agenţie de informaţii cu drepturi depline rămâne încă „o chestiune de viitor”. El subliniază că totul se reduce la încredere: „Când vorbim despre pregătire, totul se reduce la cuvântul «încredere», deoarece fără încredere nu putem coopera prea mult”.