Scoţia rămâne în Regatul Unit. Viaţa după „NU”. Ce schimbări aduc rezultatele referendumului

Referendumul din Scoţia s-a încheiat cu o victorie categorică pentru unionişti. Londra, Bruxelles-ul şi bursele au răsuflat uşurate, iar lira sterlină s-a apreciat. Însă, peste doar câteva ore, va începe aruncarea vinei. De ce au câştigat separatiştii atât de mult în ultimele luni?

În 2012, când David Cameron le-a permis scoţienilor să-şi organizeze un referendum privind independenţa, estimările Ministerului de Interne de la Londra anunţa că nici 20% dintre scoţieni n-ar vota pentru ruperea de Regatul Unit. În urmă cu două luni, tabăra celor care voiau ca Scoţia să rămână în Regatul Unit avea un avantaj de peste 20% de procente în faţa celor care voiau independenţa. 

Acum două săptămâni, separatiştii treceau în poziţia fruntaşă, cu 52% din intenţia de vot. Joi a fost cea mai lungă zi. Orice era posibil. De ce s-a ajuns aici? De ce un partid pe care, în urmă cu câţiva ani, nimeni nu-l lua în serios - Partidul Naţional Scoţian - a reuşit să mobilizeze şi să convingă o parte atât de mare din electorat că Scoţiei i-ar fi mai bine în afara Regatului Unit? Imediat ce bursele se vor stabiliza după entuziasmul cauzat de rezultatele unioniste, zgomotul făcut de răsuflarea de uşurare va fi astupat de voci acuzatoare. 

Primul vinovat s-a stabilit deja: David Cameron a blufat în 2012, iar asta a adus Regatul Unit în pragul destrămării. Pentru un politician considerat deja arogant şi îndepărtat de popor, acest păcat va fi de neiertat. Apoi, campania condusă de liderul coaliţiei unioniste Alistair Darling a lăsat de dorit, cel mai blând termen care i se poate atribui fiind „neinspirată”. Însă nu doar Conservatorii lui Cameron sunt de învinuit. Partidul Laburist, tradiţional preferat în Scoţia, a pierdut contactul cu electoratul scoţian din clasa de mijloc, notează „The Economist”. 

Nu în ultimul rând, oamenii de afaceri şi marile companii din Scoţia au fost prea reţinute în a avertiza cu privire la riscurile economice aduse de un eventual rezultat pro-independenţă. 

Referendum în Scoţia. Mândrie şi prejudecată

Dezbaterea privind apartenenţa Scoţiei la Regatul Unit i-a avut ca vârfuri de lance pe Alex Salmon, premierul scoţian şi liderul grupării separatiste Partidul Naţional Scoţian (foto stânga), şi Alistair Darling, liderul coaliţiei unioniste (foto dreapta).

În timp ce Salmond a fost deseori prins pe picior greşit, fără a putea da răspunsuri cu privire la probleme arzătoare ce ţin de independenţă – ce monedă va folosi Scoţia, care este planul „B” dacă resursele energetice ale Scoţiei nu vor aduce câştigurile scontate –, Darling a pierdut în faţa sa la capitolul carismă. Salmond a fost considerat câştigătorul dezbaterii publice privind independenţa, sentimentul naţionalist câştigând în ansamblu în faţa argumentelor economice. Unionistul Darling a reuşit însă să-i convingă pe mulţi scoţieni că ieşirea din Regatul Unit va însemna dezastru economic.

Referendum în Scoţia. Cine este omul care vrea să rupă Regatul Unit

Alex Salmond este un fost economist specializat în petrol şi de aici derivă şi autoritatea pe care mulţi scoţieni i-o atribuie atunci când acesta susţine că resursele de ţiţei şi gaze din regiune valorează 1.500 de miliarde de lire sterline (1.890 de miliarde de euro). Însă trecutul lui Salmond a oferit suficientă muniţie electorală rivalilor săi politici. Crescut într-o familie modestă, într-o locuinţă socială, a ajuns să aibă probleme serioase cu jocurile de noroc – preferatele sale fiind cursele de cai.

A intrat în politică atunci când era student, mai întâi în Partidul Laburist. S-a înscris apoi în partidul naţionalist, însă a aderat la o facţiune de extremă stânga. Până la urmă, a fost exclus din partidîn 1982. Cinci ani mai târziu, era ales parlamentar din partea aceluiaşi partid.  

Referendum în Scoţia. Ce se va schimba dacă Scoţia rămâne alături de Marea Britanie?

Chiar dacă majoritatea scoţienilor au votat „NU” şi regiunea rămâne în Regatul Unit, statutul Scoţiei va fi altul. Deja, guvernanţii de la Londra au promis în repetate rânduri mai multă autonomie în domenii precum sectorul fiscal. La Londra, toate cele trei mari partide - Conservatori, Laburişti şi Liberal-Democraţi - au fost de acord că vor accelera procedurile parlamentare pentru a asigura Scoţiei mai multă putere de decizie în câteva domenii-cheie. 

În eforturile de a nu pierde Scoţia, guvernanţii de la Londra au pus de bunăvoie pe masa negocierilor o serie de concesii care, în urmă cu doar câţiva ani, păreau de neconceput. 

Oferta de îmbunare făcută de Londra Scoţiei a fost deschisă de ministrul britanic al Finanţelor, George Osborne, care a promis încă de săptămâna trecută mai multă autonomie pentru liderii scoţieni în ceea ce priveşte cadrul fiscal al regiunii şi chiar sectorul cheltuielilor publice. 

Promisiunile au venit însă abia în ultimul moment şi unul extrem de delicat. Ministrul Finanţelor a avut însă grijă să dubleze oferta privind sporirea autonomiei cu ameninţările prin care Londra a încercat până acum să-i convingă pe scoţieni să rămână în Regatul Unit. „A împărţi o monedă comună după separarea Scoţiei de Marea Britanie ar fi echivalent cu un cuplu care divorţează, dar îşi păstrează contul comun la bancă”, a avertizat Osborne. Guvernul de la Londra a afirmat clar că nu va permite scoţienilor să mai folosească lira sterlină dacă vor decide că vor independenţa de Marea Britanie. În plus, o Scoţie independentă ar fi, cel mai probabil, exclusă din Uniunea Europeană şi, în cel mai fericit caz, ar primi statut de stat candidat, ceea ce ar putea însemna câţiva ani până când regiunea va recăpăta calitatea deplină de stat comunitar. 

Apoi, fostul premier britanic Gordon Brown, care şi-a asumat de facto conducerea campaniei „Better Together” după eşecul lui Darling, a promis Scoţiei o formă modernă de autodeterminare, cu independenţă sporită. Promisiunea a fost făcută miercuri, cu o zi înainte de referendumul pentru independenţă. 

Vineri dimineaţă, după anunţarea rezultatelor oficiale privind rămânerea Scoţiei în Regatul Unit, premierul britanic David Cameron a făcut aceeaşi promisiune de a acorda puteri sporite Scoţiei.